Pareza, in limba greaca - amortire, reprezinta o paralizie partiala a muschilor scheletici. Parezele sunt determinate frecvent de tulburari neuronale, mai exact a neuronilor eferenti care transmit impulsurile motoare de la creier sau maduva spinarii. Aceste tulburari sunt, de fapt, intreruperea din diferite motive de boala a caii de transmitere a impulsului la muschi.
Hemipareza este pareza unei jumatati laterale (dreapta sau stanga) a corpului.
Formele unei pareze pot fi:
- Monopareze - paralizia unui segment de membru, sau al unui membru;
- Diapareze - paralizia a doua membre (mana si picior, sau ambele picioare);
- Parapareze - paralizia ambelor picioare in cazul unei leziuni transversale prin maduva;
- Hemipareze - paralizia unei jumatati corporale (mana si picior pe o parte);
- Tetrapareze - paralizia poate fi hipo- sau hipertonica (spastica), fiind afectate toate membrele.
Paralizia este un simptom neurologic fiind in imposibilitatea de a executa o miscare.
Paraliziile pot fi clasificate dupa localizare:
- partiale (hemiplegii - pe jumatate din corp)
- paraplegii (partea inferioara a corpului)
- monoplegii (a unui singur membru)
Paralizia este insotita de o rigiditate a muschilor nefunctionali, poate fi dureroasa sau nu si duce la atrofie musculara.
Paralizia generala progresiva este o boala care este cauzata de localizarea sifilisului. De aceea, sunt frecvente tulburarile psihice (dementa) care poate conduce pana la nebunie si moarte. Sifilisul afecteaza nervii si creierul.
Cauze: preocupare psihica anormala (halucinatii sau idei false), dureri mari, scaderea capacitatii mentale, modificari oculare si raspuns pupilar anormal, schimbari ale dispozitiei, reflexe exaggerate, Tulburari de personalitate - modificari ale vorbirii
Simptome: afectarea vorbirii (afazie), lipsa capacitatii de discernamant, pierderea abilitatilor de calcul, pierderea memoriei de lunga durata, pierderea memoriei de scurta durata, dificultati la mobilizarea mainilor, a picioarelor sau a altor parti ale corpului, tulburari de personalitate, halucinatii, delir, iritabilitate, convulsii.
Paralizia cerebrala reprezinta o tulburare cronica de postura si de miscare provocata de leziunea sistemului nervos central. Paralizia cerebrala se manifesta prin miscari reflexe involuntare si contractii (spasme) musculare care pot afecta o regiune, jumatate de corp sau tot corpul. O serie de afectiuni ca retardarea mintala, crizele convulsive sau disfunctii vizuale si auditive sunt frecvent asociate cu paralizia cerebrala.
Paralizia cerebrala este rezultatul lezarii sau dezvoltarii anormale a sistemului nervos (creierului). In majoritatea cazurilor nu este cunoscuta cauza. Leziunea sau disfunctia poate surveni in timpul sarcinii, in timpul nasterii sau in primii 2-3 ani de viata.
Clasificare in functie de semnele clinice:
a) Paralizia cerebrala spastica sau piramidala;
b) Paralizia cerebrala extrapiramidala sau distonic-diskinetica;
c) Paralizia cerebrala ataxica.
d) Paralizia cerebrala hipotona.
e) Paralizia cerebrala mixta.
Cauze: anomalii genetice sau cromozomiale, infectii sau alte boli ale mamei sau fatului survenite in timpul sarcinii sau complicatii peripartum (in timpul travaliului). Pot afecta cresterea si dezvoltarea normala a fatului sau pot priva fatul sau nou-nascutul de nevoile de sange, oxigen sau substante nutritive; leucomalacia periventriculara (LPV), o afectiune a substantei albe a creierului, este mai frecventa la copii nascuti prematur decat la cei nascuti la termen.
Cauzele care pot provoca aceasta boala in primii doi sau trei ani de viata sunt legate de lezarea creierului in urma unei meningite, in urma unei leziuni cerebrale consecutive unui accident sau traumatism cranian sau in urma unei lipse temporare de oxigen la tesuturi ca in cazul unui eveniment de inec.
Factori de risc:
Aproximativ 40-50% dintre copiii care prezinta paralizii cerebrale sunt nascuti prematur. Riscul de a dezvolta aceasta boala este mai mare cu cat greutatea la nastere este mai mica. In general, copiii nascuti prematur au greutate mai mica decat cea normala, mai mica cu circa 2,5 kg, dar si copiii nascuti la termen pot prezenta greutate mica la nastere.
Factori de risc inainte de nastere
Posibilitatea ca un copil sa prezinte anomalii cerebrale si consecutiv de a dezvolta CP este mai mare atunci cand mama contacteaza unele afectiuni de-a lungul sarcinii precum: rubeola, infectie cu citomegalovirus si toxoplasmoza. Daca infectiile uterine sau vaginale la mama apar in primele luni de sarcina, riscul de imbolnavire a fatului este foarte mare. Aceste infectii pot determina inflamatia placentei, astfel incat poate intrerupe dezvoltarea normala a creierului - consumul de alcool si droguri, sangerare la nivelul uterului intre lunile sase si noua de sarcina, cantitati insemnate de proteine in urina, niveluri crescute de zahar in sange (hiperglicemie).
Factori de risc la nastere: nasterea premature, travaliu prelungit sau dificil, desprinderea precoce a unei placente normal inserate, infectii uterine sau vaginale.
Factori de risc dupa nastere: icterul sever, meningita sau intoxicatie cu plumb (foarte rara), scaderea cantitatii de oxigen furnizata creierului poate fi rezultatul unei tumori cerebrale, traumatism cranian sever in urma unui accident. Acestea determina vatamari ale copilului ca scuturare, impingere sau alte forte (sindromul copilului agresat, care mai este denumit si vatamare cerebrala intentionala-IHI).
Cauze naturale. Ocupatiile actuale sedentare si stationare, utilizarea mijloacelor de transport, mediul poluant, consumul substantelor nocive, radiatiile electrice, ultravioletele si altele, dauneaza mult vitalitatii si starii noastre de sanatate. Poluarea solului, apei si aerului a daunat atat de mult compozitiei substantelor minerale, incat in zilele noastre nu se mai regasesc in natura la fel cum erau in urma cu un secol.