×

Cancer

Cancer
Cancerul este cea mai des intalnita boala din trecut si din prezent, datorita medicinei moderne, diagnosticarea timpurie si tratamentele din ce in ce mai eficiente multi dintre pacientii diagnosticati cu aceasta boala se pot vindeca complet. Cele mai intalnite forme de cance: cancer cervical, cancer colorectal, cancer de colon, cancer de ficat, cancer de pancreas, cancer de piele, cancer de prostata, cancer de vezica, cancer esofagian, cancer ganglioni limfatici, cancer gastric, cancer genital, cancer hipofizar, cancer intestin subtire, cancer la cap, cancer la san, cancer laringian, cancer osos, cancer ovarian, cancer pulmonar, cancer tiroidian, cancerul de col uterin.

  • - 45 %
  • Canticer

    TRANSPORT GRATUIT
    798 lei 439 lei
    Reducere 45 %
  • - 30 %
  • Detoxamin Basic Capsule

    TRANSPORT GRATUIT
    235 lei 165 lei
    Reducere 30 %
  • - 10 %
  • Cordyceps 100 cps Tiens

    212 lei 191.84 lei
    Reducere 10 %
  • - 7 %
  • Holican

    299.76 lei 279.04 lei
    Reducere 7 %
  • - 12 %
  • Ican

    207.08 lei 183.12 lei
    Reducere 12 %
  • - 20 %
  • Spirulina

    136.24 lei 109 lei
    Reducere 20 %
  • - 11 %
  • Noni Original Integral

    100 lei 89 lei
    Reducere 11 %
  • - 20 %
  • Olimpiq Jubileum SXC 250% - 120/120 cps

    TRANSPORT GRATUIT
    800 lei 640 lei
    Reducere 20 %
  • - 25 %
  • Biobran

    560 lei 419 lei
    Reducere 25 %
  • - 29 %
  • Biobran 250

    215 lei 153 lei
    Reducere 29 %

    Biostem

    TRANSPORT GRATUIT
    400 lei
  • - 43 %
  • Revidox

    191 lei 109 lei
    Reducere 43 %
  • - 18 %
  • Salvestrol SHIELD - 350

    157 lei 129 lei
    Reducere 18 %
  • - 17 %
  • Salvestrol PLATINUM - 2000

    TRANSPORT GRATUIT
    385 lei 320 lei
    Reducere 17 %
  • - 20 %
  • Artemisinin

    250 lei 200 lei
    Reducere 20 %
  • - 20 %
  • Artemisinin cu Flavin

    470 lei 376 lei
    Reducere 20 %

    Cancer

    Cancerul este cea mai des intalnita boala din trecut si din prezent, etimologia cuvantului provind din limba greaca KARKINOS, ceea ce inseamna rac. Insa, datorita medicinei moderne, diagnosticarea timpurie si tratamentele din ce in ce mai eficiente multi dintre pacientii diagnosticati cu aceasta boala se pot vindeca complet.

    Cele mai intalnite forme de cancer ataca plamanii, intestinele, stomacul, pancreasul si sanii. Organele si tesuturile corpului sunt formate din mici "particele" numite celule. Cancerul este o boala a acestor celule. In mod normal, atunci cand o celula se divide, acest proces are loc intr-o ordine bine stabilita si riguros controlata. Daca, din diferite motive, acest proces scapa de sub control, celula va continua sa se divida, dezvoltandu-se o "masa", care este denumita "tumora".

    Tumorile pot fi benigne sau maligne. Cuvantul "malign" inseamna "rau", iar cuvantul "benign" inseamna "inofensiv". Ambele descriu aparitia si evolutia celor doua tipuri de tumori in lipsa tratamentului. In cazul unei tumore benigne celulele nu se imprastie in alte parti ale corpului, ele continuand sa creasca local si pot deveni o problema prin presiunea exercitata asupra tesuturilor sau organelor vecine. In schimb, o tumora maligna este constituita din celule canceroase care au abilitatea de a se imprastia in afara locului unde isi au originea. Daca nu se efectueaza un tratament adecvat, pot invada si distruge tesuturile din jur. Uneori, celulele "pleaca de la nivelul tumorii primare" si se imprastie la alte organe din organism, pe cale sanguina sau limfatica. Atunci cand aceste celule ajung la noul sediu, ele se pot divide si se formeaza noi tumori, adesea denumite "tumori secundare" sau "metastaze". Pentru a determina daca o tumora este maligna sau beninga, medicii tebuie sa examineze mici probe din tumora, evaluandu-se aspectul celulelor componente la microscop. Acesta se numeste examen anatomo-patologic. Cancerul nu este o boala cu o singura cauza si un singur tip de tratament.

    Exista sute de tipuri de cancer, diferite ca nume si ca tip de tratament. Cele mai des intalnite forme de cancer la copii si adolescenti sunt leucemia, sarcomurile si cancerul de rinichi. Din fericirie acestea sunt rare, iar tratamentul destinat lor a fost imbunatatit foarte mult in ultimii ani. In general, termenul de cancer se refera la un grup de afectiuni caracterizate prin cresterea anormala si necontrolata a unei sau unui grup de celule, care invadeaza tesuturile inconjuratoare si care se pot imprastia (metastaza) la distanta de tesutul sau organul in care s-au format.

    Nu se cunosc cauzele principale care duc la aparitia cancerului, insa sunt recunoscute doua anormalitati fundamentale. Exista doi factori care ingreuneaza reperarea cancerului. In primul rand, boala nu este supusa influentelor normale care controleaza diviziunea celulara,in al doilea rand organismul tolereaza prezenta cancerului fara sa-l respinga ca pe un intrus.

    Factorii de risc care pot provoca aparitia acestei maladii sunt tutunul, alimentatia nesatoasa, profesia, poluarea, produsii industriali, poluarea, medicamentele si procedurile medicale, alcoolul, aditivii alimentar.

    Factorii de mediu, cum ar fi poluarea chimica si expunerea la radiatii, cauzeaza unele forme de cancer, exista insa si alti factori ce il provoaca. De exemplu, unele cazuri de cancer pot fi produse de virusi ce afecteaza structura genetica interna a celulelor. In alte cazuri, putem da vina pentru aparitia cancerului pe sistemul imunitar. Se pare ca celulele canceroase sunt produse constant in interiorul organismului, insa sunt distruse de obicei de catre sistemul imunitar. Din unele motive, acest sistem poate sa nu functioneze cum ar trebui, permitand inmultirea celulelor canceroase.

    Specialistii au ajuns la concluzia ca dietele bogate in fructe si legume pot proteja corpul impotriva cancerului. Ei afirma ca trebuie sa avem in alimentatia noastra o dieta adecvata care este menita sa intareasca sistemul imunitar si care distruge rapid celulele canceroase.

    Unele forme de cancer sunt cauzate de substantele toxice. Aceste substante chimice pot afecta structura genetica a unei celule, transformand-o intr-una canceroasa. In urma mai multor experimente facute pe animale au fost identificate substantele chimice provocatoare de cancer. Cea mai cunoscuta substanta cancerigena este fumul provenit din tutun. Radiatiile, de asemenea, afecteaza materialul genetic al unei celule - radiatiile create in urma bombei atomice in Japonia, in 1945, cauzeaza multe forme de cancer, unele declansandu-se abia dupa10-20 de ani de la expunerea la acestea.

    Cancerele sunt clasificate in functie de celula de origine.

    Cele care provin din celule epiteliale, cum ar fi pielea si intestinele, sunt denumite carcinoame, iar cele care provin din structurile de sustinere, spre exemplu cartilaj, oase si muschi, poarta numele de sarcoame. Carcinoamele sunt mult mai des intalnite decat sarcoamele, intrucat celulele epiteliale se divid mai des. Capacitatea celulelor canceroase de a se raspandi in interiorul organismului este cea care cauzeaza gravitatea acestei boli. Din fericire, etapele in care are loc procesul de raspandire sunt ordonate, cancerul extinzandu-se initial in tesuturile din apropiere. Acest lucru produce leziuni locale care, cu trecerea timpului, cauzeaza simptome.

    Cum se extinde cancerul? Celulele incep sa se desprinda de tumora mama, strabat membranele conjunctive, apoi peretii vaselor limfatice sau sangvine patrunzand in circulatia limfatica celulele canceroase ajung initial in ganglionii limfatici, structuri cu rol imun. Sunt invadati initial ganglionii regionali, adica cei mai apropiati de tumora. O mare parte din celule sunt omorate la acest nivel. Aceasta reprezinta etapa de invazie locoregionala a cancerului. Cu timpul, celulele imune de la nivelul ganglionilor nu mai fac fata afluxului de celule canceroase care continua sa se inmulteasca. Celulele canceroase vor depasi si aceasta bariera si vor ajunge prin intermediul limfei in circulatia sanguine. Dupa ce ajung in circulatia sangvina, celulele canceroase se vor opri in anumite organe, acolo unde conditiile favorizeaza dezvoltarea ulterioara: plaman, oase, creier, ficat,etc. In aceste organe o parte din celule vor muri, dar altele vor supravietui in continuare si se vor inmulti. Aceasta reprezinta etapa metastatica, de boala generalizata. In fiecare etapa vor supravietui cele mai agresive si mai rezistente celule, astfel ca sansele de vindecare sau de raspuns la tratament scad o data cu avansarea bolii.

    Diagnosticul:

    Cancerul nu este fatal in toate cazurile, in ultima vreme oamenii fiind vindecati datorita noilor tehnologii. Totusi un cancer mai putin extins este mult mai usor de tratat decat unul mai raspandit. In concluzie, diagnosticarea timpurie este vitala, fiind ajutata de declararea prompta a primelor simptome doctorului. Daca acesta considera ca ar fi vorba de cancer, acest fapt va fi confirmat de catre specialisti, care vor prelua cazul. Diagnosticul va fi intai confirmat. Acesta se determina cu ajutorul razelor X si a testelor de scanare pentru a descoperi prezenta unei umflaturi in interiorul organismului. O parte a zonei afectate de cancer se examineaza la microscop. Aceasta procedura poate fi efectuata fie prin biopsie,fie prin examinare citostatica.

    Medicamentele:

    In cazul in care cancerul este foarte extins sau exista efecte secundare, iradierea lui poate sa nu fie completa sau eficienta. In aceasta situatie, va fi utilizat un tratament medicamentos. Acesta este cunoscut sub numele de chimioterapie. Chimioterapia nu este folosita doar impotriva cancerului extins. Este de asemenea eficienta in tratarea cancerului sangelui, ca leucemia, precum si a cancerului maduvei osoase.

    Cauze naturale. Ocupatiile actuale sedentare si stationare, utilizarea mijloacelor de transport, mediul poluant, consumul substantelor nocive, radiatiile electrice, ultravioletele si altele, dauneaza mult vitalitatii si starii noastre de sanatate. Poluarea solului, apei si aerului a daunat atat de mult compozitiei substantelor minerale, incat in zilele noastre nu se mai regasesc in natura la fel cum erau in urma cu un secol.

    ......................................................................................................................................................................................................................

    Cancer Anal 

    Produse Naturiste pentru Cancer Anal 

    Cancerul anal reprezinta diviziunea necontrolata a celulelor localizate la nivelul anusului, proliferare defectuoasa care duce la formarea unor tumori. Anusul este partea terminala a intestinului gros, dupa rect, prin care materiile fecale sunt eliminate din organism. Tumorile din aceasta zona pot fi cancere de piele nu cancere anale. Cancerul anal este o boala intalnita preponderent in randul barbatilor si mai putin in randul femeilor, procentul fiind mai mare printre barbatii homosexuali decat in randul heterosexualilor.

    Cancerul anal reprezinta diviziunea necontrolata a celulelor localizate la nivelul anusului, proliferare defectuoasa care duce la formarea unor tumori. Anusul este partea terminala a intestinului gros, dupa rect, prin care materiile fecale sunt eliminate din organism. Anusul este alcatuit partial din tegumentul extern si partial din intestin. Doi muschi de forma unor inele, denumiti muschii sfincterieni, deschid si inchid orificiul anal pentru a permite materiilor fecale sa fie eliminate din organism. Canalul anal, portiunea din anus situata intre rect si orificiul anal, are o lungime de aproximativ 4 cm. Tegumentul din jurul anusului se numeste zona perianala. Tumorile din aceasta zona pot fi cancere de piele nu cancere anale. Cancerul anal este o boala intalnita preponderent in randul barbatilor si mai putin in randul femeilor, procentul fiind mai mare printre barbatii homosexuali decat in randul heterosexualilor.

    Exista doua tipuri de tumori: maligne (canceroase) si benigne (necanceroase). Acestea din urma pot fi rezultate ale altor afectiuni, precum prezenta unor polipi sau a unor condiloame - cauzate de infectia cu virusul HPV. Desi tumorile benigne sunt in general inofensive, este necesara efectuarea unor controale periodice, deoarece exista situatii in care acestea evolueaza in tumori canceroase. Tumorile maligne pot lua, la randul lor, mai multe forme.

    Exista mai multe tipuri de cancer anal, precum:
    Carcinomul scuamos. Aproximativ jumatate dintre cazurile de cancer anal sunt reprezentate de carcinomul scuamos. Acesta isi are originea in celulele care tapeteaza marginea anala si canalul anal. Marginea anala reprezinta partea anusului care se gaseste jumatate in exteriorul si jumatate in interiorul corpului, iar canalul anal este o partea interna a anusului. Tumorile se dezvolta din celulele scuamoase care contureaza marginea anusului. Exista trei tipuri de tumori scuamoase: keratinizate (celulele canceroase prezinta keratina - proteina aflata in compozitia unghiilor si parului), nekeratinizate sau tranzitionale si bazaloide, acestea doua din urma fiind grupate sub denumirea generica de tumori cloacogenice.
    Carcinom cloacogenic. Este responsabil pentru 25-35% din cazurile de cancer anal. Acest tip de carcinom se dezvolta in zona de tranzitie (cloaca) dintre canalul anal si rect.
    Adenocarcinom. 15% dintre cancerele anale sunt adenocarcinoame, care afecteaza glandele din regiunea anala.
    Cancere cutanate. Un mic procent din cancerele anale sunt carcinoame bazale sau melanoame maligne, care sunt doua forme de cancer de piele.
    Anul trecut, aproximativ 5290 de cazuri noi de cancer anal au fost diagnosticate in Statele Unite Americii, din care aproximativ 3.000 de femei si 2.000 barbati). In anul 2009 in Statele Unite, aproximativ 710 de oameni au murit de cancer anal. La nivel mondial, in 2002, au fost aproximativ 30.400 de cazuri noi de cancer anal.

    Stadii: 
    -stadiul 0 (carcinom in situ) - cancerul este localizat pe linia anusului 
    -stadiul I - tumora are pana la 2 cm 
    -stadiul II - tumora are mai mult de 2 cm 
    -stadiul IIIA - tumora poate fi de orice dimensiune si s-a extins la nodulii limfatici din apropierea rectului sau la organele invecinate, precum vagin, uretra si vezica urinara 
    -stadiul IIIB - tumora poate fi de orice dimensiune si s-a extins la organele invecinate si nodulii limfatici din apropierea rectului sau la nodulii limfatici de aceeasi parte a pelvisului si/sau a diafragmului, si posibil la organele din apropiere; sau la nodulii limfatici din apropierea rectului si la diafragm, si/sau la nodulii limfatici de ambele parti ale pelvisului si/sau a diafragmului si posibil la organele din apropiere 
    -stadiul IV - tumora poate fi de orice dimensiune si s-a extins la nodulii limfatici sau in organele invecinate si s-a extins in alte parti ale organismului (metastaze la distanta). 

    Cancerul recurent este cancerul care a reaparut dupa ce a fost tratat. Cancerul recurent poata sa aiba aceeasi localizare cu cea anterioara sau poata sa apara in orice parte a corpului.

    Factorii de risc:
    Cauza precisa a cancerului anal ramane necunoscuta, desi unele persoane par a prezenta un risc mai crescut la a dezvolta boala. Factorii de risc pentru aparitia cancerului anal sunt: varsta peste 50 de ani, parteneri sexuali multipli, fumatul, rezenta infectiei cu virus papilomatos uman (HPV), practicarea sexului anal, prezenta frecventa a eritemului (roseata), inflamatiei si pruritului (mancarime) anal, prezenta fistulelor anale (legatura anormala intre doua cavitati).

    Simptome: durere la defecatie, mucozitati in scaun, insotite de sange inchis la culoare, tranzitul intestinal neregulat (diaree sau constipatie), scadere in greutate, ameteala, anemie.

    Radioterapia
    Tratateaza cancerul folosind raze X de energie mare sau alte tipuri de raze pentru a omori celulele canceroase. Radioterapia externa utilizeaza un aparat situat la exteriorul corpului, pentru a trimite razele spre zona afectata. Radioterapia interna foloseste substante radioactive introduse prin ace, implanturi, fire sau catetere plasate in/sau aproape de tumora. Tipul de radioterapie aplicata depinde de tipul si de stadiul cancerului. 

    Chimioterapia
    Chimioterapia este modalitatea prin care cancerulul este tratat cu medicamente care opresc evolutia celulelor canceroase, fie prin uciderea celulelor, fie prin oprirea diviziunii lor). Cand chimioterapicul este administrat oral sau este injectat intravenos sau intramuscular, medicamentul intra in torentul sangvin si ajunge la celulele canceroase din tot corpul. Aceasta este chimioterapia sistemica. Cand chimioterapicul este plasat direct in maduva spinarii, intr-un organ sau intr-o cavitate precum abdomenul, medicamentul are efect mai ales pe celulele canceroase din zona respectiva. Aceasta este chimioterapia regionala.

    Chirurgia
    Exista mai multe tipuri de interventii: rezectia locala - procedeu chirurgical prin care tumora este decupata din anus impreuna cu o zona de tesut sanatos din jur; rezectia locala poate fi realizata in cazul unei tumori mici si care nu s-a extins; aceasta procedura poate salva musculatura sfincteriana, astfel incat pacientul isi pastreaza autocontrolul sfincterian; aceasta metoda poate fi folosita mai ales pentru tumori care se dezvolta in partea inferioara (cea mai de jos) a anusului. Rezectia abdominopelvina: procedeu chirurgical prin care anusul, rectul si parte din colonul sigmoid sunt rezecate (indepartate) printr-o incizie in abdomen; capatul intestinului este suturat la tegumentul extern al abdomenului lasand o comunicare numita stoma, prin care materiile fecale pot fi colectate intr-un saculet in exteriorul corpului; aceasta este o colostoma (stoma la nivelul colonului); in timpul interventiei sunt indepartati si toti nodulii limfatici invadati de celulele canceroase.

    ......................................................................................................................................................................................................................

    Cancer Bucal 

    Produse Naturiste pentru Cancer Bucal

    Cancerul bucal apare la nivelul buzelor, in special la cea inferioara, in interiorul gurii, pe partea posterioara a faringelui, la nivelul amigdalelor sau al glandelor salivare. Cancerul bucal este intalnit mai des in randul barbatilor decat al femeilor si in special dupa varsta de 40 de ani si este a opta tumora maligna intalnita ca frecventa. Cele mai frecvente cazuri de cancer sunt intalnite la nivelul limbii, buzelor si obrazului.

    Cancerul bucal apare la nivelul buzelor, in special la cea inferioara, in interiorul gurii, pe partea posterioara a faringelui, la nivelul amigdalelor sau al glandelor salivare. Cancerul bucal este intalnit mai des in randul barbatilor decat al femeilor si in special dupa varsta de 40 de ani si este a opta tumora maligna intalnita ca frecventa.

    Cele mai frecvente cazuri de cancer sunt intalnite la nivelul limbii, buzelor si obrazului.

    1 Cancerul de buza- este foarte vizibil, apare sub forma unui nodul in grosimea buzei sau a unei mici ulceratii nedureroase. Adenopatia (ganglionii mariti de volum) este intodeauna prezenta, iar starea generala nu este afectata decat in stadiile tardive. De multe ori, cancerul de buza este confundat cu un herpes.
    2 Cancerul de limba- printre semne distingem pete rosii sau albe pe gingie si respiratie urat mirositoare. Pacientii mai pot acuza dureri ale limbii, greutate la inghitire, sangerari spontane din sinusuri, dureri in ureche, limitari ale miscarilor limbii. Este mai des intalnit la barbati, cu un debut perfid sub forma de ulceratie, nodul sau o proliferare conopidiforma.
    3 Cancerul de obraz - in etiologia lui sunt incriminate si traumatismele mecanice produse de dinti, resturi radiculare, lucrari dentare prost realizate, igiena bucala defectuoasa, iar pentru tegumentele obrazului este incriminata expunerea indelungata la soare. Diagnosticul nu poate fi pus decat de medicul dentist pe baza examenului clinic si de laborator.

    In ultimul timp, incidenta de cancer al cavitatii bucale a inregistrat o rata crescatoare, una din cause ar fi neglijarea vizitelor la medicul stomatolog, dar si un nivel scazut de educatie sanitara. Conform unui studiu, romanii folosesc de aproape cinci ori mai putina pasta de dinti decat ar fi corect si doar 5 la suta dintre ei folosesc ata dentara. De asemenea, in studiu se mai arata ca romanii isi schimba periuta de dinti la 2-3 ani si nu o data la trei luni. Dezvoltarea cancerului este un proces biologic complex care nu este cunoscut.

    Cancerul cavitatii bucale -la debut este o boala foarte putin marcata: senzatii de arsura fugace, mici sangerari. Tumora se dezvolta sub forma unei ulceratii a mucoasei sau a unei inmuguriri insotita de sangerari. Atunci cand se afla pe limba, ea poate face deglutitia si fonatia dificile. In sfarsit, intr-un stadiu mai avansat al cancerului, durerea devine importanta.

    Pasii care trebuie facuti pentru a preveni cancerul bucal. Fiecare persoana trebuie sa-ti ingrijeaza dantura printr-o igiena dentara sanatoasa, evitarea muscaturilor de obraz involuntare, controlul periodic al limbii si gurii, tratamentul cariilor, o dieta sanatoasa si o expunere redusa la soare.

    Exista mai multe forme clinice:Cancerul planseului anterior care este cel mai des intalnit, cancerul planseului posterior, cancerul santului pelvilungual, cancerul comisurii intermaxilare

    Diagnostic al cancerului planseului anterior:

    De obicei este descoperit intamplator in cadrul unui examen al cavitatii bucale. In alte cazuri este suspectat din cauza urmatoarelor semne: intepaturi sau senzatie de arsura la inghitirea alimentelor acide si condimentelor sau a bauturilor alcoolizate, jena la masticatie, senzatie de corp strain

    Examen clinic:

    Leziunea poate fi de tip ulcerovegetant, ulceroinfiltrativ, burjonat sau ulcerativa neregulata. Palparea are ca scop doua caracteristici importante: induratia care depaseste limitele vizibile ale leziunii, tendinta la hemoragie

    Tratament: chirurgical, curieterapia cu fire de Iridium, cobaltoterapia, asocierea curieterapie, chimioterapia.

    Factori de risc

    Principalul factor de risc care duce la aparitia cancerului bucal este fumatul. 90 la suta dintre cei diagnosticati cu cancer bucal sunt fumatori. O alta cauza este alcoolul, expunerea prelungita la soare, iritatiile din cavitatea bucala, lipsa igienei orale. Fumatul, bautul si alimentatia deficitara, din care lipsesc fructele si legumele, dubleaza incidenta cazurilor de cancer al gurii in cazul persoanelor tinere. In privinta factorilor alimentari, este cunoscut faptul ca un deficit cronic de fier si vitaminozele A sunt frecvent intalnite la bolnavii cu cancer oral. Deficitul cronic de fier se asociaza cu un epiteliu subtire, de tip atrofic si vulnerabil la actiunea factorilor carcinogenetici. Hipovitaminoza A, in etiologia cancerului planseului bucal, ar putea fi legata de rolul acestei vitamine in mentinerea in limite normale a structurii si functiilor epiteliului pavimentos stratificat. Deficitul complexului vitaminic B este implicat in aparitia modificarilor degenerative ale mucoasei orale, efect care creste susceptibilitatea epiteliului la actiunea locala a factorilor carcinogeni. Agentii infectiosi sunt considerati potentiali factori de risc, implicati in etiologia cancerului de planseu bucal. Potrivit unor studii publicate in USA, incidenta cancerului oral, datorat unor virusuri (virusuri transmise cel mai frecvent printr-un act sexual oral), a crescut brusc in ultimii 30 de ani.

    Simptome

    Pentru cei mai multi dintre oameni, simptomele apar treptat, in timp, pe masura ce celulele canceroase se dezvolta. Printre primele simptome ale cancerului bucal se numara durerea persistent in gura dar nu disparee, o plaga care nu se vindeca si care sangreaza usor, umflarea sau ingrosarea limbii, petele albe sau rosii pe gingie. Simptomele care apar mai tarziu sunt dificultatile la muscat, probleme in miscarea limbii, pierderea dintilor, amortirea limbii, pierderea in greutate.

    Factori alimentari si nutritionali:

    Este recomandata o dieta saraca in grasimi si bogata in fructe si legume, inclusiv rosii, cu un consum mic de alcool sau chiar deloc. Acizii grasi omega-3 din peste, ciupercile sau varza de Bruxelles protejeaza adesea de cancerul bucal. Alimentele care contin fibre,soia sau alte legume pot reduce riscul. Carenta de vitamine a fost asociata cu cancerul bucal.Multe studii au demonstrat ca spirulina inhiba dezvoltarea tumorilor orale.

    ......................................................................................................................................................................................................................

    Cancer Cervical

    Produse Naturiste pentru cancer cervical

    Cancerul cervical este caracterizat prin aparitia unor celule care se inmultesc dezorganizat la nivelul cervixului, prima parte a uterului care se deschide in vagin. Cancerul de col se dezvolta de obicei progresiv. Inainte de aparitia cancerului, celulele colului cervical se transforma, acest proces fiind denumit displazie, devenind celule anormale ale tesutului cervical. In timp, celulele neoplazice se inmultesc si se raspandesc in profunzimea colului cervical pana in zonele invecinate. Infectia cu HPV este cea mai raspandita cauza de cancer cervical.

    Cancerul cervical este caracterizat prin aparitia unor celule care se inmultesc dezorganizat la nivelul cervixului, prima parte a uterului care se deschide in vagin. Cancerul de col se dezvolta de obicei progresiv. Inainte de aparitia cancerului, celulele colului cervical se transforma, acest proces fiind denumit displazie, devenind celule anormale ale tesutului cervical. In timp, celulele neoplazice se inmultesc si se raspandesc in profunzimea colului cervical pana in zonele invecinate. Infectia cu HPV este cea mai raspandita cauza de cancer cervical.

    Pentru a preveni aceasta boala, femeile ar trebui sa faca, cel putin o data pe an, un test numit Papanicolau pentru a verifica daca in cervix exista celule modificate. Din fericire, daca este descoperit intr-un stadiu incipient, cancerul de cervix este tratabil in majoritatea cazurilor. Cancerul cervical este provocat de anomaliile celulare care apar la nivelul colului uterin. Riscul aparitiei cancerului de col creste daca activitatea sexuala incepe inaintea varstei de 18 ani, contactele sexual neprotejate care maresc riscul infectiei cu HPV, mai multi partemeri sexuali pe parcursul vietii, contactele sexuale cu un partener care a avut la randul lor parteneri sexuali multipli.

    Exista doua tipuri de cancer cervical:  cancerul cervical cu celule spumoase (epidermoid) si- adenocarcinomul cervical. Carcinomul epidermoid (cea mai frecventa forma) are originea, uzual, la jonctiunea cilindro-scuamoasa (denumita si zona de transformare) a colului uterin. De obicei se asociaza cu leziuni de displazie si carcinom in situ, demonstrand progresia unor astfel de leziuni catre cancer invaziv, care poate dura intre 10-20 ani. Leziunile sunt la inceput mici, iar depistarea si tratarea lor corecta duce la vindecarea bolii. Daca invazia la nivelul colului progreseaza, cresterea tumorii se evidentiaza clinic prin aparitia unei ulceratii superficiale sau a unei tumori exofitice care predomina in vagin. Sunt invadate din aproape in aproape vaginul, parametrele, iar in stadii avansate chiar vezica urinara si/sau rectul. Datorita retelei limfatice bogate pe care o are uterul, precoce in evolutia bolii pot aparea metastazein ganglionii limfatici pelvini sau chiar lomboaortici. Diseminarea hematogena (in alte organe) este mai putin frecventa, dar relativ comuna in stadiile avansate; metastazele apar la nivelul plamanilor, ganglionilor limfatici mediastinali si supraclaviculari, oaselor si ficatului. Cancerul colului uterin insumeaza 44% din totalul neoplaziilor genitale feminine, fapt ce justifica eforturile depuse pe plan national si international pentru studierea acestei maladii.

    Cancerul de col uterin afecteaza cel mai frecvent femeile tinere (35-50de ani) in perioada de activitate sexuala, in timp ce cancerul de corp uterin, mai rar, apare mai ales la menopauza.

    Factori de risc
    Ca factori de risc in aparitia cancerului cervical il reprezinta: obiceiurile personale, precum fumatul, risc binecunoscut pentru majoritatea tipurilor de cancer sau slabiciuni ale sistemului de imunitate, precum infectia cu HIV sau chimioterapia. Cu privire la cancerul de col utern, principalii factori de risc sunt tulpinile periculoase de HPV. Un alt factor de risc este si varsta. Decesul din cauza cancerului de col uterin este rar la femeile sub 30 de ani si la cele care-si fac screening in mod regulat. Sansele de deces din cauza cancerului de col uterin cresc o data cu varsta. Cele mai mari sanse le au femeile albe intre 45 si 70 de ani si femeile de culoare de 70 de ani.
    In tara noastra, cancerul de col uterin reprezinta cea mai frecventa cauza de deces, dupa cancerul mamar. Cele mai predispuse la imbolnavire sunt femeile din clasele socio/economice inferioare, cu debut al vietii sexual la varste fragede, mai multi parteneri sexuali, numar mare de sarcini. Fara a se recunoaste unanim un rol etiologic, exista peste 20 de tipuri de virusuri papilloma (HPV) asociate cu cancerul de col uterin. Femeile care au sangerari vaginale dupa contactul vaginal, o menstruatie abundenta si prelungita sau o hemoratie anormala inainte de menopauza trebuie sa se prezinte la medicul ginecolog pentru anumite investigatii. 
    Cancerul de col uterin trebuie diagnosticat in faza de carcinom intraepitelial, reducandu-se in acest fel prevalenta cancerului invaziv si mortalitatea; Este mai usor de depistat un cancer de col decat de tratat; colul uterin este usor de investigat, astfel incat examenul ginecologic anual ofera posibilitatea diagnosticului leziunilor precursoare si tratamentul lor adecvat.

    Simptome
    Formele de inceput ale bolii sunt asimptomatice, ele fiind descoperite numai in cadrul unui process de screening prin examenul citologic Papanicolau. Insa, pe masura ce tumora progreseaza, pacienta poate avea sangerari pe cale vaginala, spontane sau la contact sexual. De cele mai multe ori se asociaza o secretie vaginala cu evolutie trenanta. Durerea nu este comuna, ea apare in stadii avansate, fiind determinata de o multitudine de cauze: necroza tumorala, inflamatie pelvina asociata, invazia unui ureter, a vezicii urinare sau rectului.
    Cancerul de col uterin confirmat histopatologic se incadreaza intr-un anumit stadiu. Etapele reprezinta incadrarea pe grupe a cazurilor cu aceeasi gravitate, acelasi prognostic si tratament similar. Stadiul I cuprinde bolile limitate la uter (cu prognosticul cel mai bun), stadiile II si III tumorile extinse in pelvis, in afara uterului, iar stadiul IV cancerele de col invadante in vezica urinara sau rect si cele cu metastaze la distanta. In cazul cancerului avansat de col uterin, simptomele se modifica, aparand anemia, cauzata de pierderile mari de sange, durerile pelviene, a membrelor inferioare sau lombare, comunicarea anormala dintre vagin si rect, afectiune numita "fistula vaginala", care apare din cauza extinderii procesului canceros la nivelul tesuturilor alaturate.

    Evolutia cancerului de col se poate solda cu afectarea tesuturilor si organelor invecinate. Odata cu instalarea metastazelor, se pot identifica tumori si la nivelul plamanilor, stomacului, rinichilor, intestinelor, ficatului. Unoeri poate degenera in metastaze osoase. Medicul este singurul capabil sa analizeze extensia sau generalizarea acestei boli mortale si sa decida apoi modalitatea de abordare profilactica a acesteia.

    Examen clinic:
    Dupa aplicarea speculului: fie o tumora neregulata, burjonanta sau ulcerata, foarte vascularizata, fie o burjonare minima sau o zona eritematoasa. Tuseul vaginal, adesea normal, poate pune uneori in evidenta o zona indurata si mai ales poate aprecia extinderea locoregionala. Va fi efectuat un examen general (in particular va fi facut un tuseu rectal si examinarea prin palparea sanilor).

    Investigatii: screeningul pentru cancerul de col uterin se realizeaza prin efectuarea regulata (anuala) a testului Papanicolau, capabil sa evidentieze modificarile celulare precanceroase sau maligne a cervixului. Daca este descoperit un eventual cancer cervical, este necesara efectuarea mai multor investigatii pentru a confirma diagnosticul,cum ar fi: colposcopia si biopsia cervicala, pentru identificarea si localizarea precisa a celulelor maligne pe suprafata cervixului; biopsia endocervicala (sau chiuretajul diagnostic), pentru a determina daca celulele maligne sunt prezente si la nivelul canalului cervical (portiunea care leaga cervixul de corpul uterin); conizatia diagnostica si rezectia cu ansa diatermica recomandate pentru recoltarea tesutului cervical, in scopul analizarii microscopice a acestuia.

    Investigatiile care trebuie efectuate pentru stadializarea cancerului de cervix sunt: hemoleucograma completa, pentru depistareaa anemiei sau a altor modificari sangvine; biochimia sangelui, necesaraa in evaluarea functiei hepatice si renale - cistoscopia, care poate oferi date asupra extinderii tumorale la nivelul sistemului urinar; conizatia diagnostica sau rezectia cu ansa diatermica, pentru a determina extinderea leziunilor maligne la nivelul tesuturilor invecinate; histeroscopia, pentru o vizualizare buna a canalului cervical si a uterului, in scopul determinarii expansiunii tumorale; radioscopia toracica, pentru a evidentia metastazele pulmonare; proctoscopia, investigatie capabila sa evidentieze metastazele tumorale de la nivelul intestinului gros; urografia, in scopul determinarii unui posibil blocaj mecanic tumoral al rinichiului. 

    Alte investigatii care sunt utile pentru stabilirea tratamentului  adecvat sunt: tomografia computerizata, care identifica metastazele abdominale si pelvine, in aceste cazuri fiind necesar si tratamentul acestora; rezonanta magnetica nucleara (RMN); tomografia cu emisie de pozitroni; angiograma limfatica

    Tratament: chirurgical, radioterapie, chimioterapie, conizatie

    O dieta saraca in carne de porc, carne rosie, branzeturi si paine alba, dar bogata in soia, fructe,legume verzi, rosii, cereale integrale si iaurt ofera o protectie alimentara buna.

    ..............................................................................................................................................................................................................

    Cancer Colorectal  

    Produse Naturiste pentru cancer colorectal

    Cancerul colorectal afecteaza intestinul gros, fiind al treilea tip de cancer ca frecventa atat la barbati, cat si la femei. Tumora maligna, neoplazica sau canceroasa se dezvolta prin inmultirea necontrolata a unui grup de celule cu formarea unui tesut anormal si caractere maligne (invazie, metastaze, dezvoltare accelerata). Anual, aproximativ 190.000 de pacienti sunt diagnosticati in Europa cu cancer colorectal, dintre ei aproximativ 20% fiind diagnosticati deja in faza de metastaza a bolii.

    Cancerul colorectal afecteaza intestinul gros, fiind al treilea tip de cancer ca frecventa atat la barbati, cat si la femei. Tumora maligna, neoplazica sau canceroasa se dezvolta prin inmultirea necontrolata a unui grup de celule cu formarea unui tesut anormal si caractere maligne (invazie, metastaze, dezvoltare accelerata). Anual, aproximativ 190.000 de pacienti sunt diagnosticati in Europa cu cancer colorectal, dintre ei aproximativ 20% fiind diagnosticati deja in faza de metastaza a bolii. Circa 56.000 de persoane din SUA mor, in fiecare an, din cauza cancerului colorectal, iar in Europa mortalitatea depaseste aproape 100.000 de pacienti pe an.

    Ce inseamna de fapt cancerul colorectal?

    Colonul si rectul sunt parti ale intestinului gros. Deoarece rectul este o parte a colonului, cancerul de colon si rectal este, de obicei, confundat. Alimentele digerate care au fost fragmentate in intestinul subtire ajung in intestinul gros, un tub muscular lung de aproape 1,5 metri. Intestinul gros absoarbe apa si substantele minerale din bolul alimentar si depoziteaza materiile fecale, care sunt eliminate din organism. Prima portiune de aproximativ 1,3 metri din intestinul gros se numeste colon, iar restul este rectul.

    Cancerul colorectal este o tumora solida care isi are originea in straturile interne ale peretelui intestinal, dar poate creste, strabatand in intregime acest perete si constituie aproximativ 8% din totalitatea tumorilor maligne ale organismului uman si se claseaza pe locul cinci dupa cancerul de san, uter, stomac, plaman.

    Cancerul colorectal are o incidenta mai mare in tarile dezvoltate, aceasta fiind explicate de existenta obiceiurilor alimentare diferite de la un stat la altul. In tarile industrializate, spre exemplu, cancerul colorectal este mai intalnit din cauza consumului crescut de alimente fara fibre vegetale, bogate in proteine, grasimi sau dulciuri rafinate. In tarile mai slab dezvoltate, boala este mai rara din cauza consumului, cu precadere, de alimente vegetale.

    Riscul pentru cancerul colorectal este mai mare la persoanele de peste 40 de ani, iar cea mai afectata este populatia cuprinsa intre 50-60 de ani. In ultimii ani se constata totusi o crestere a incidentei bolii la varste sub 35 de ani. Persoanele cu risc crescut de a se imbolnavi de cancer colorectal sunt, in general, cei care sufra de boli precum colita cronica ulcerative, cancer de san si persoanele cu antecedente familiale de cancer colorectal sau cu antecedente de polipoza multipla familiala. O alta categorie de bolnavi care risc mare pentru cancer colo-rectal sunt cei operati de cancer colo-rectal, care au sanse mari de a face fie o recidiva fie un al doilea cancer colonic. La acestia se efectueaza examinari anuale pentru un marker tumoral, antigenul carcino-embrionic (ACE), colonoscopii initial la 6-12 luni, apoi anual sau mai rar. Tot in aceasta categorie se situeaza si bolnavii cu rectocolita ulcerohemoragica si boala Crohn de colon cat si cei cu polipi colonici care se pot maligniza si necesita ablatie endoscopica.

    Momentan nu este cunoscut cu exactitate cauza care duce la aparitia cancerului colorectal, ea debutand adeseori prin aparitia unor vegetatii mici sau polipi la nivelul rectului sau colonului. 

    Polipii colonici sunt excrescente pediculate atasate de mucoasa colonului, respectiv a rectului. O parte dintre acesti polipi pot suferi in timp modificari canceroase (transformare maligna), dand nastere cancerului colorectal. Daca sunt descoperiti din timp in cadrul unui examen de rutina, acestia pot fi indepartati chirurgical, evitand astfel transformarea maligna a acestora.

    Factorii de risc - consumul zilnic de alcool sau fumatul care debuteaza de la varste fragede. Evolutia cancerului colorectal depinde de momentul descoperirii si tratarii lui. Stadiul Dukes A - supravietuire la 5 ani - 90%, stadiul Dukes C - supravietuire la 5 ani - 50%, prezenta metastazelor hepatice - supravietuire redusa.

    Studiile arata ca dieta joaca un rol important in aparitia cancerului colorectal. Oamenii de stiinta sustin ca grasimile in alimentatie creste cantitatea de acizi biliari in colon, care afecteaza tesutul care captuseste intestinal gros au se pot converti in acizi biliari secundari, cunoscuti pentu efectul lor de a cauza tumori la animale. Cu toate ca o legatura directa cu aparitia acestei maladii nu au fost descoperite, studiile arata ca efectele substantelor chimice produse prin prajire, afumare, frigere in carnea de peste si in unele alimente care contin nitriti.  O alta zona de cercetare se axeaza pe factorii din dieta care inhiba dezvoltarea cancerului colorectal demonstrand ca nivelul crescut al unor vitamine si minerale poate reduce frecventa cancerului de colon la animale. In prezent se studiaza rolul vitaminelor A, C, E, beta caroten si calciu in prevalenta cancerului uman. Un alt factor determinant in debutul de cancer colorectal este cel ereditar - copiii au un risc mai mare de a dezvolta aceasta boala.

    Simptome

    Majoritatea cancerelor rectale nu produc nici un simptom si sunt descoperite la examinarea digitala sau proctoscopica de rutina. Un simptom comun al cancerului rectal este sangerarea. Modificarile tranzitului intestinal pot cuprinde diaree, constipatie, modificare a calibrului si formei scaunului. Daca ati remarcat simptome precum balonare, discomfort, greata, gaze, diaree, constipatie,mucus in scaun, scadere in greutate, varsaturi este bine sa mergeti la un consult de specialitate. Majoritatea persoanelor care prezinta simptome aparent ingrijoratoare nu au cancer si nici o alta boala grava. Este posibil ca pe o perioada cuprinsa intre 6 si 12 luni sa nu fie sesizate semne sau simptome ale bolii neoplazice, pentru ca ulterior simptomele sa apara diferit in functie de localizarea la nivelul diferitelor segmente. Hemoragia este cel mai comun semn al cancerului rectal si apare la 60% dintre pacienti. Sangerarea este pusa uneori pe seama aparitiei hemoroizilor, mai ales daca pacientul are un istoric pozitiv pentru alte afectiuni. Hemoragia profuza si anemia sunt rare. Hemoragia poate fi acompaniata de pasajul de mucus care necesita investigatii ulterioare. 43% dintre pacienti prezinta modificari ale tranzitului intestinal, care se manifesta prin diaree, mai ales daca tumoarea are o component viloasa masiva. Acesti pacienti pot prezenta hipokaliemie. Capacitatea rezervorului rectal poate masca prezenta leziunilor mici. Unii pacienti experimenteaza modificari ale calibrului scaunului. Tumorile mari pot cauza simptome obstructive. Unii pacienti se prezinta cu semne si simptome ale metastazierii la diostanta, cum ar fi ascita, hepatomegalia, adenopatia limfatica supraclaviculara. 

    Tratamentul cancerului colorectal poate fi efectuat in functie de gravitatea bolii, astfel: chirurgical - segmentul intestinal in care se afla tumoarea trebuie extirpat, inainte de extinderea ei in profunzime sau de aparitia metastazelor;  tratamentul cu raze Roentgen, radioterapia, chimioterapia antitumorala, tratamentul simptomatic se prescrie mai ales in cazurile inoperabile si terminale. In acest caz se pot indica opiacee, antispastice si anestezice locale - care au regim strict si se vor prescrie pe retete speciale.

    Investigatii: colonoscopia care utilizeaza un tub cu fibre optice (endoscop), capabil sa vizualizeze lumenul intestinului gros (colon, sigmoid), endoscopia este necesara in cazul pacientilor care acuza simptome precum sangerarea inexplicabila de la nivelul rectului, constipatie sau diaree cronica, scaun sanghinolent, scaun negricios (melena) sau durere la nivelul abdomenului inferior, tuseul rectal este o examinare de rutina in care medicul investigheaza digital regiunea anala si rectul si poate identifica mai usor sangerarea activa aparuta la acest nivel, durerea rectala sau adenomul de prostata la barbati.

    ..........................................................................................................................................................................................................

    Cancer de Col Uterin

    Produse Naturiste pentru cancer de col uterin

    Cancerul de col uterin sau cancerul cervical este o afectiune maligna a colului uterin. Aceasta maladie este extrem de raspandita, fiind al doilea tip de cancer ca frecventa in lume. Exista doua tipuri principale de cancer de col uterin, insa multe alte forme de cancer isi pot avea originea in zona cervicala: melanoame, sarcoame, limfoame. Tipurile principale de cancer de col uterin sunt cancerul de col cu celule scuamoase si adenocarcinomul. Anual, in lume, se inregistreaza 273.000 de decese ale femeilor afectate de aceasta boala. Din nefericire, Romania este o tara in care cancerul de col uterin are una din cele mai mari rate ale frecventei din lume (27,4 cazuri la 100.000 de persoane).

    Cancer de Col Uterin

    Cancerul de col uterin  sau cancerul cervical este o afectiune maligna a colului uterin. Aceasta maladie este extrem de raspandita, fiind al doilea tip de cancer ca frecventa in lume. Exista doua tipuri principale de cancer de col uterin, insa multe alte forme de cancer isi pot avea originea in zona cervicala: melanoamesarcoamelimfoame. Tipurile principale de cancer de col uterin sunt cancerul de col cu celule scuamoase si adenocarcinomul. Anual, in lume, se inregistreaza 273.000 de decese ale femeilor afectate de aceasta boala. Din nefericire, Romania este o tara in care cancerul de col uterin are una din cele mai mari rate ale frecventei din lume (27,4 cazuri la 100.000 de persoane).

    Cancerul de col uterin, porneste de la o displazie moderata la nivelul colului ce evolueaza spre o displazie severa si apoi un cancer neinvaziv (numit cancer "in situ") ca in cele din urma sa se instaleze un cancer invaziv. Timpul necesar de trecere a unei displazii de gravitate medie la un cancer "in situ" este de 5-10 ani, iar de aici la un cancer invaziv inca 3-10 ani. Exista, deci, un interval lung de timp, in care leziunea precanceroasa este perfect curabila si inca suficient timp in ani, de cancer in stadiul 0, stadiu neinvaziv. Femeilor cu varsta intre 35 si 65 de ani le este recomandat sa se prezinte, la cel putin 3 ani interval, la un control ginecologic. Acest control se face in afara oricarui semn de suferinta genitala. In mod curent, din nefericire, femeile se prezinta la consultatia medicala dupa ce sesizeaza anumite semne, cum ar fi scurgerile vaginale sau sangerari, in special dupa actul sexual, dureri, simptome care corespund de cele mai multe ori unei boli avansate. Procedura care asigura prevenirea, precum si diagnosticul de cancer de col uterin in stadii incipiente este screeningul in masa. Screeningul cuprinde examenul ginecologic cu valve, recoltarea de secretie cu ajutorul unui tampon sau burete, de pe col si endocol.

    Modificarile observate se clasifica in 5 categorii: primele 2 sunt inflamatorii, de la categoria 3 in sus este zona de alarma sau chiar de certitudine pentru cancer, evaluarea colposcopica (examinarea directa a colului cu aparat optic). Daca colopscopia arata o leziune vizibila se executa o biopsie cu chiuretaj endocervical, confirmarea unui cancer invaziv necesita un tratament complex iradiant si chirurgical.

    Studiile arata ca femeile care si-au inceput viata sexuala la o varsta precoce, fumatoarele, femeile cu parteneri sexuali multipli si cele cu mai mult de cinci sarcini prezinta un risc crescut de a dezvolta cancer de col uterin. Un alt factor de risc este displazia colului uterin, adica modificari precanceroase ale celulelor ce tapeteaza colul. Aceasta apare cel mai frecvent la femeile cu intre 25 si 35 de ani, dar se poate dezvolta si la adolescente. De asemenea, un risc crescut prezinta si femeile tinere ale caror mame au folosit in timpul sarcinii dietilstilbestrol, un medicament estrogen puternic prescris pana in 1977 femeilor gravide pentru a preveni avorturile spontane si pentru a trata hemoragiile din timpul sarcinii. Acest medicament genera insa riscuri pentru copil, riscuri ale caroAspectul de displazie sau carcinom "in situ" stadiu 0 se rezolva prin crioterapie, laserterapie, conizatie sau cel mult, o histerectomie simpla, daca se renunta la fertilitate.
    In caz de leziune mai putin evidenta (10%) sau in caz de suspiciune, se face o biopsie sau o conizatie; in cazul diagnosticarii unui cancer invaziv, se trece la operatia largita.
    In concluzie, urmarirea, depistarea si rezolvarea simpla a displaziilor colului uterin previn dezvoltarea unui cancer invaziv, care pune in pericol viata bolnavei si cere un tratament complex, agresiv, mutilant.

    Factori de risc:
    Studiile arata ca femeile care si-au inceput viata sexuala la o varsta precoce, fumatoarele, femeile cu parteneri sexuali multipli si cele cu mai mult de cinci sarcini prezinta un risc crescut de a dezvolta cancer de col uterin. Un alt factor de risc este displazia colului uterin, adica modificari precanceroase ale celulelor ce tapeteaza colul. Aceasta apare cel mai frecvent la femeile cu intre 25 si 35 de ani, dar se poate dezvolta si la adolescente. De asemenea, un risc crescut prezinta si femeile tinere ale caror mame au folosit in timpul sarcinii dietilstilbestrol, un medicament estrogen puternic prescris pana in 1977 femeilor gravide pentru a preveni avorturile spontane si pentru a trata hemoragiile din timpul sarcinii. Acest medicament genera insa riscuri pentru copil, riscuri ale caror urmari au ca perioada de manifestare anii 1990-2010. Din cauza acestor riscuri medicamentul a fost oprit dupa 1977.

    Infectia cu virusul Papilloma insoteste cancerul de col uterin

    Studiile medicale arata ca in 99,7% din cazuri cancerul de col uterin se asociaza cu o infectie cronica cu virusul numit Papilloma. Virusul Papiloma Uman este un virus comun (frecvent intalnit) care cauzeaza anomalii ale celulelor sau tumori la nivelul pielii. HPV poate determina modificari ale tesuturilor de la nivelul membrelor superioare si inferioare, corzilor vocale, gurii si organelor genitale.Aceasta infectie este foarte comuna in populatia generala, 7 din 10 femei fiind expuse cel putin o data in viata. Netratata, infectia cu Papilloma poate duce la dezvoltarea cancerului de col in 1 din 5 cazuri. In ceea ce priveste infectiile cu HPV, trebuie spus ca exista peste 250 de tipuri de virus, tipurile 16 si 18 fiind responsabile pentru majoritatea cazurilor - peste 70%. Exista doua tipuri mari de tratamente, in functie de faza de evolutie a bolii. In faza incipienta se efectueaza rezectia chirurgicala a formatiunii tumorale; in faze avansate se face radioterapie si chimioterapie. Exista si posibilitatea unui tratament combinat, cu Cisplatina si Hycamtin, pentru cazurile in care boala este in stadiul IV B. Rata de supravietuire dupa 5 ani de la descoperirea bolii este buna, de circa 80-90% pentru cazurile descoperite in stadiul I si 50-65% pentru cazurile descoperite in stadiul II. Prognoza scade insa mult in cazurile in care boala s-a descoperit tarziu si exista formatiuni canceroase devoltate prin metastaze. Este recomandat sa se urmeze toate prescriptiile pentru o viata sanatoasa.

    Precum se stie, este mult mai usor sa se previna o boala decat sa se vindece. Multe vieti pot fi salvate daca se respecta cateva lucruri simple: ducerea unei vieti sanatoase ( printr-o dieta saraca in carne si bogata in legume si fructe, consumarea zilnic a minim 2 litri de apa buna, curata, respectarea orelor de odihna), efectuarea periodica a testelor de depistare a bolii (Babes-Papanicolau si altele) - care trebuie sa inceapa la maxim 2-3 ani de la inceperea vietii sexuale active (dar nu mai tarziu de 21 de ani), inceperea vietii sexuale la o varsta potrivita si gasirea unui partener sexual stabil.

    Incidenta infectiei cu HPV este de 30% la femeile sub 30 de ani

    Virusul Papilloma se poate transmite pe cale sexuala, de aceea se recomanda sa nu faceti sex neprotejat. Se estimeaza ca 40% dintre barbatii si femeile active sexual sunt purtatori ai virusului. Aproape jumatate din acestia nu prezinta nici un simptom de boala desi sunt purtatori de virus. Folosirea prezervativului impiedica transmiterea virusului. De multe ori, in special la femeile nefumatoare, virusul dispare de la sine dupa un timp. Totusi in anumite circumstante poate provoca leziuni pre-canceroase sau chiar canceroase.
    Cancerul de col uterin este unul din putinele cancere umane care pot fi evitate. Preventia lui este astazi bazata pe diagnosticul si tratamentul precoce al leziunilor benigne si premaligne. Faptul ca aceasta boala este cauzata de o infectie cu un virus ofera posibilitatea de a o preveni prin vaccinare impotriva virusului. In prezent exista in lucru doua tipuri de vaccin: vaccinul profilactic (cel mai eficient) care previne infectia cu virusul Papilloma si vaccinul terapeutic (care insa nu si-a dovedit inca eficacitatea) care are rol de a reduce leziunile precanceroase sau canceroase. Atentie, numai medicul va poate recomanda efectuarea acestui tip de vaccinare.
    Testul Papanicolau - o testare periodica ce poate sa depisteze un cancer precoce.
    Testul citologic Papanicolau este un test foarte precis in detectarea cancerului de col uterin. El poate depista precoce orice modificari de la nivelul cervixului. Medicii recomanda ca, in fiecare an, sa fie facut un control ginecologic chiar daca femeile nu prezinta nici un fel de simptome. Daca o femeie a avut trei sau mai multe examene negative in ani consecutivi, testul Papanicolau poate fi facut mai rar, la indicatia medicului.
    Fumatul - riscul de a dezvolta cancer de col uterin se dubleaza la femeile fumatoare, din cauza substantelor cancerigene pe care le contin. Cercetatorii au descoperit in mucusul secretat de celulele glandulare ale colului, substante din produsele tabagice. Acestea ajung aici prin circuitul sangvin si pot altera ADN-ul celulelor colului.
    Imunosupresia - HIV-ul (virusul imunodeficientei umane), care produce SIDA, duce la slabirea sistemului imunitar si creste riscul infectarii femeilor cu HPV. Astfel, celulele precanceroase pot evolua mult mai repede in celule canceroase la femeile cu HIV, decat la cele cu un sistem imun normal, care poate sa opreasca cresterea si dezvoltarea rapida a acestora.
    Infectia cu Chlamydia - Chlamydia este o bacterie ce poate produce infectii genitale si se transmite prin contact sexual. S-a descoperit ca aceasta reprezinta un factor de risc in dezvoltarea unui cancer de col.
    Dieta - reprezinta de asemenea un factor de risc. Cele mai expuse imbolnavirii de cancer de col uterin sunt femeile care au o alimentatie saraca in fructe si legume sau femeile supraponderale.
    Contraceptivele orale - cercetatorii au descoperit ca exista riscul dezvoltarii cancerului de col uterin la femeile care folosesc contraceptive hormonale vreme indelungata. Acest risc se dubleaza la femeile care iau contraceptive peste 5 ani dar, poate disparea la 10 ani dupa incetarea administrarii lor.
    Istoricul de cancer de col uterin in familie - daca rude apropiate precum mama sau sora au dezvoltat cancer de col uterin, riscul creste de 2-3 ori.
    Simtomatologie revelatoare: metroragii (provocate, indolore, cu sange rosu), leucorei (fetide, galbui, cu striuri sanguine), tardiv: dureri pelviene, alterarea starii generale.

    Clasificare: stadiul 0 - in situ, stadiul I -limitat la col, stadiul II - col deposit, stadiul III - depasirea uterului, dar fara sa depaseasca pelvisul, stadiul IV - invadarea organelor invecinate, cum ar fi vezica urinara, rect, sau extinderea in afara micului bazin.
    Depistare: se bazeaza pe frotiuri cervico-vaginale cu test cu Lugol care se realizeaza in timpul examenului ginecologic (cu o frecventa de un examen pe an sau maximum 2 ani).

    Tratament: chirurgical - histerectomie totala largita cu limfadenectomie, radioterapie, chimioterapie, conizatie.

    ................................................................................................................................................................................................................................................................

    Cancer de Colon  
    Produse Naturiste pentru cancer de colon
    Cancerul de colon sau cancerul rectal este o afectiune a intestinului gros, care apare indeosebi la barbati, dar si la femei. In cele mai multe cazuri, cancerul de colon porneste de la adenoame sau polipi (aproximativ 80%  dintre cazuri sunt sporadice, iar 20% mostenite). Descoperirea si distrugerea polipilor prin descoperirea timpurie inainte ca acestia sa devina cancerosi pot opri cancerul de colon inainte ca acesta sa inceapa. Polipii sunt excrescente benigne (care nu sunt canceroase) si care se afla pe peretele interior al colonului sau rectului.

    Cancerul de colon sau cancerul rectal este o afectiune a intestinului gros, care apare indeosebi la barbati, dar si la femei. In cele mai multe cazuri, cancerul de colon porneste de la adenoame sau polipi (aproximativ 80%  dintre cazuri sunt sporadice, iar 20% mostenite). Polipii, care sunt situati la nivelul mucoasei ce inveleste intestinul gros si care au forma unei ciuperci, sunt de dimensiuni foarte mici, astfel incat medicii recomanda efectuarea unor teste gen screening, fiind mult mai usor de depistat. Descoperirea si distrugerea polipilor prin descoperirea timpurie inainte ca acestia sa devina cancerosi pot opri cancerul de colon inainte ca acesta sa inceapa. Polipii sunt excrescente benigne (care nu sunt canceroase) si care se afla pe peretele interior al colonului sau rectului.

    Cancerul de colon este o afectiune tumorala a colonului (intestinului gros) ce debuteaza ca si proliferari benigne de celule, sub forma polipilor colonici.

    Cancerele de colon sunt adenocarcinoame care pot prezenta grade de diferentiere diferite. Clasificarea lui Dukes are 4 stadii: 
    -stadiul A: tumora localizata la mucoasa si submucoasa, 
    -studiul B: tumora cuprinzand numai peretele colonului, 
    -stadiul C: extindere in afara peretelui colic la ganglionii regionali 
    -stadiul D: extindere la alte organe. 
    Stadiile A si B au cele mai bune sanse de supravietuire dupa interventia chirurgicala.

    Doua treimi dintre carcinoamele colorectale apar pe colonul stang si o treime in colonul drept. Incidenta carcinomului colorectal a crescut in ultimele decenii, mai ales cele cu localizare colica decat cele rectale. Exista si cancere sincrone (in 4% dintre cazuri) si polipi adenomatosi asociati la 25% din cazuri. 

    Formele sporadice de cancer de colon se caracterizeaza prin secventa adenom-displazie-cancer. Exista doua clase distincte si anume polipoza adenomatoasa familiala, respectiv cancerul colo-rectal ereditar nonpolipos.

    Cancerele colice care se dezvolta la pacienti cu anumite particularitati fata de formele sporadice - starile precanceroase sunt reprezentate de recto-colita ulcero-hemoragica, boala Crohn. La acesti pacienti, diagnosticul ar trebui stabilit in timp util, prin monitorizarea acestor stari recanceroase. In orice forma de cancer, sunt importante stadializarea (dicteaza conduita terapeutica) si indicele de performanta (stabileste masura in care starea biologica a pacientului permite tratamentul). Stadializarea cancerului se bazeaza pe trei idicatori: T- vizeaza extensia tumorii in peretele colonului; N - cuantifica esitenta gaglionilor invadati tumoral; M- cuantifica prezenta diseminarii hematogene. Pentru stabilirea indicelul de performanta sunt disponibile mai multe scoruri (Karnofsky, Zubrod).

    Complicatiile in cazul cancerului de colon sunt hemoragii grave, perforatii cu peritonita, stenoza cu fenomene ocluzive, infectii secundare si metastaze. Atunci cand cancerul de colon este detectat in stadiu incipient, sansele de vindecare sunt de aproape 90 la suta.

    Clasificarea cancerului de colon: Stadiul I (faza de inceput a bolii), Stadiul II ( cancerul a patruns in peretele intestinal, dar nu a atins ganglionii limfatici din jur), Stadiul III (tumora a invadat ganglionii limfatici de vecinatate, insa nu a afectat alte organe, precum ficatul sau plamanii), Stadiul IV( tumora a atins alte organe). Ultimul stadiul este cancerul recurent in care tumora a aparut la nivelul colonului, rectului sau al altui organ dupa efectuarea tratamentului. Principala metoda terapeutica este interventia chirurgicala, chimioterapia sau radioterapia.

    De cele mai multe ori, bolnavii nu cunosc simptomele declansarii cancerului si din necunoastere si de teama aflarii adevarului se prezinta la tratament in stadii prea avansate ale bolii (III si IV), ceea ce diminueaza sansele de vindecare.

    Factori de risc:

    Exista mai multi factori care ar putea declansa aparitia cancerului de colon, printre care varsta inaintata - aproximativ 90% dintre persoanele diagnosticate cu cancer de colon au peste 50 de ani, dar boala poate aparea si la tineri, insa acestea cazuri sunt rare; istoricul personal de cancer colorectal sau polipoza colonica;  rasa neagra - are un risc mai ridicat de a dezvolta cancer de colon; sindroamele genetice precanceroase - astfel de afectiuni sunt polipoza familiala si sindromul Lynch (cancerul colonic ereditar nonpolipozic); istoricul familial de cancer colorectal sau polipoza colonica; afectiunile intestinale inflamatorii- Boala Crohn si rectocolita ulcero-hemoragica favorizeaza dezvoltarea cancerului intestinului gros; dieta saraca in fibre si bogata in grasimisedentarismuldiabetul -persoanele care sufera de diabet insulino-rezistent pot avea un risc mai mare de a dezvolta cancer de colon; obezitateafumatul creste riscul de cancer de rect si colon; consumul regulat de alcool predispune la cancer colorectal; sarearadioterapia directionata spre cavitatea abdominala pentru tratarea altor fome de cancer poate creste riscul de aparitie al cancerului de colon.

    O alta cauza ce ar putea provoca aparitia cancerului de colon a fost demonstrata in urma unui studiu efectuat pe soareci de cercetatorii de la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore, SUA. Ei afirma ca factorul care duce la aparitia acestei boli este bacteria care provoaca aparitia diareii la copii si adulti si care poate duce la inflamarea colonului si aparitia unor tumori maligne. Cercetatorii sustin ca Bacteroides fragilis (ETBF), o bacterie care provoaca aparitia diareii, poate duce la aparitia unor tumori maligne pe colon. Pana la 35% dintre copii si adulti si pana la 40% dintre persoanele cu cancer la colon sunt purtatoare de ETBF. Cercetatorii considera ca bacteria ar putea interactiona cu altele din intestin, ducand astfel la aparitia cancerului la colon.

    Simptome:

    Simptomatologia este legata de localizarea si de stadiul bolii. Printre simptomele cancerului de colon sunt: sangerarile rectale, durerile abdominale si tulburarile de transit, durerile abdominale, hemoragiile digestive inferioare (pot aparea si in afectiuni benign). Tumorile voluminoase realizeaza compresiuni asupra organelor vecine ca vezica urinara, uretere sau uter, aparand o simptomatologie de vecinatate. Exista forme usoare, in special localizate pe cec, care, in prim plan, prezinta anemie microcitara cronica bine tolerata pana la 5-6 g produsa prin hemoragii mici dar repetate ce pot fi evidentiate in scaun prin reactia Gregersen. Cancerele localizate pe colonul transvers si pe descendent sunt frecvent forme inelare, stenozante si dezvolta o simptomatologie de tip subocluziv sau chiar ocluzie intestinala. 

    Cancerele segmentului terminal dau simptome legate de actul defecatiei: constipatie, diaree, tenesme, rectoragii.

    Simptomatologia poate sugera localizarea cancerului de regula doar in stadiile avansate ale bolii: la nivelul colonului drept se pot manifesta prin dureri abdominale, asthenia, sangerarile oculte cu anemie consecutive;  tumorile colonului stang produc dureri abdominale cu sau fara sindrom subocluziv, sangerare macroscopica cu sange proaspat rosu amestecat cu materiile fecale, constipatie agravata, sindroame ocluzive; tumorile recto-sigmoidiene produc, rectoragii, constipatie, tenesme rectale, diaree, dureri abdominale, scaderea intensitatii scaunului

    Diagnosticul pozitiv se pune pe unul sau asocierea urmatoarelor simptome: sangerare rectala, tulburare de tranzit recent aparuta, durere abdominala colicativa (sindrom subocluziv), slabire in greutate si anemie feripriva. In prezenta lor este obligatorie investigatia radiologica prin irigografie, recto-sigmoidoscopie si sau colonoscopie.

    Complicatii
    In evolutia cancerelor de colon prin expansiunea tumorii se pot produce urmatoarele complicatii: perforatii ale colonului cu peritonita generalizata sau localizata, ocluzie intestinala, hemoragii masive prin erodarea unor vase mari, fistule interne sau la piele, abcese.

    Tratamente:

    Chirurgia de excizie este primul tratament terapeutic. In functie de stadiul clinic al bolii chirurgia este sau nu urmata de chimioterapie, iar daca tumora este foarte mare, inainte de operatie este necesara radioterapia.

    Medicamentele cuprind: agenti antineoplazici chimioterapia: fluorouracil, vincristina, leucovorin irinotecab, oxaliplatin, cetuximab. Dupa tratament este necesara supravegherea post-operatorie, la 3-6 luni o colonoscopie de control, urmata de a doua la un an. Ecografia si CT trebuie efectuate la 3-6 luni pentru identificarea metastazelor la distanta. Profilaxia cuprinde urmatoarele masuri: efectuarea de teste de screening, mentinerea unei diete sanatoase.

    Alimentatia trebuie sa contina fructe si legume, crude sau preparate termic, pentru necesarul de fibre alimentare; suplimente de calciu la persoanele cu deficit, vitamine antioxidante: A, C, E; reducerea cantitatii de grasimi nesaturate ingerate, consumul preferential de uleiuri vegetale cu acizi omega 3, reducerea consumului de carne rosie, de sare si produse afumate sau preparate prin sarare.

    ................................................................................................................................................................................................................................................................

    Cancer de Ficat

    Produse Naturiste pentru cancer de ficat

    Cancerul de ficat (hepatic) este din ce in ce mai frecvent, iar Romania este una dintre tarile cel mai afectate. Cancerul de ficat este intalnit mai des la barbati, care sunt de doua ori mai afectati decat femeile. Hepatocarcinomul sau cancerul hepatocelular este cea mai raspandita dintre tumorile hepatice. El apare in 20% din cazuri pe un ficat sanatos, mai frecvent pe un ficat atins de boala hepatica preexistenta (ciroza, hepatita cronica). Cancerul de ficat poate fi primar (cu origine in ficat) sau secundar (metastaze provenind de la alt cancer).

    Cancerul de ficat (hepatic) este din ce in ce mai frecvent (peste 21.000 de cazuri noi in SUA in 2008), iar Romania este una dintre tarile cel mai afectate. 
    Cancerul de ficat este intalnit mai des la barbati, care sunt de doua ori mai afectati decat femeile. Hepatocarcinomul sau cancerul hepatocelular este cea mai raspandita dintre tumorile hepatice. El apare in 20% din cazuri pe un ficat sanatos, mai frecvent pe un ficat atins de boala hepatica preexistenta (ciroza, hepatita cronica). 
    Cancerul de ficat poate fi primar (cu origine in ficat) sau secundar (metastaze provenind de la alt cancer). 
    1 Cancerul primitiv al ficatului ramane rar in Europa si in America, fiind frecvent in Africa si in Asia. Spre deosebire de Europa, unde ciroza alcoolica ramane cauza principala a acestui tip de tumora, in tarile tropicale, hepatocarcinomul este legat adesea de virusul hepatitelor B si C, uneori de poluarea alimentelor, in special cu aflatoxina (toxina fungica). Colangiocarcinomul, mult mai rar, este intalnit in Asia de Sud- Est, unde este incriminat rolul unor parazitoze. Angiosarcomul, cea mai rara dintre tumorile primitive ale ficatului, este legat uneori de intoxicatiile cronice (clorura de vinil, arsenic). 
    2 Cancerul secundar al ficatului este cel mai frecvent dintre cancerele ficatului in tarile temperate. El poate aparea in cursul oricarui alt cancer. Totusi, este mai frecvent in cancerele aparatului digestiv (colon, stomac, pancreas, cai biliare) si in cancerele ginecologice (uter, ovare, sani). 
    Diagnosticul cancerului de ficat se pune pe baza ecografiei, scanografiei si a biopsiei indispensabila pentru a confirma atingerea hepatica.

    Tratamentul, daca este posibil, este cel chirurgical (ablatia tumorii). In formele difuze se utilizeaza chimioterapia generala sau locala (injectarea produsului intr-un cateter introdus in artera hepatica). Ca si restul cancerelor digestive, frecventa este in crestere, reprezentand la aceasta ora a treia cauza de mortalitate prin cancer din lume si prima cauza de mortalitate la pacientii cirotici. Multe cazuri de cancer de ficat sunt metastatice, tumora din organul de origine fiind considerat cancerul primar. Tipurile de cancer de ficat sunt carcinomul hepatocelular, care este forma de cancer de ficat intalnita in special la adulÈ›i (circa 75% din cazurile de cancer primar), in special cei cu ciroza hepatica, colangiocarcinomul - 10-20% din cazuri, cu origine in caile biliare (mai e numit si cancer de cai biliare), angiosarcomul, hemangiosarcomul ( forme rare de cancer cu origine in vasele de singe din ficat si crestere rapida) si hepatoblastomul, care apare foarte rar la copiii sub 4 ani, cu o rata de  supravieÈ›uire de peste 90% in stadii incipiente.

    Dintre tumorile necanceroase de la nivelul ficatului enumeram hemangiomul, adenomul hepatic si hiperplazia nodulara focala. Hepatita este o alta afectiune grava care poate fi o cauza de producere a cancerului hepatic. S-a constatat ca pacientii infectati cu virus hepatic B au un risc crescut de 1.000 de ori de a face cancer. De asemenea, peste 30% dintre carcinoamele hepatice apar pe fondul infectiei cu virus hepatic C.

    Factori de risc:
    Cea mai fecventa cauza care favorizeaza aparitia cancerului hepatic este ciroza hepatica, aproximativ 80% dintre pacientii diagnosticati cu carcinom hepatocelular avand si ciroza. Majoritatea cancerelor hepatice apar la ciroza, atat cu virus B cat si cu virus C si chiar pe ciroza alcoolica. Asocierea virusilor sau a alcoolului cu virusii maresc riscul de a face cancer hepatic. Chiar hepatita cronica cu virus C si B are risc de cancerizare, chiar daca nu a ajuns in stadiul de ciroza.

    Cancerul hepatic pe fond de ciroza este greu de diagnosticat. Pledeaza pentru acest diagnostic evolutia grava si ireductibila a cirozei, icterul care se accentueaza progresiv, durerile intense in hipocondrul drept, ascita hemoragica, revarsatul pleural hemoragie si leucocitoza nejustificata. Anatomo patologic este un hepatom. Forma febrila este rar intalnita, greu de diagnosticat in absenta hepatomegaliei. Orice febra prelungita, fara cauza precizata obliga medicul sa se gandeasca si la un cancer visceral de obicei hepatic. Exista si o forma cu hepatomegalie discreta. Hepatita virala B este o infectia cronica ce conduce la aparitia cirozei, existand riscul de cancer de aproximativ 1000 de ori. Se pare ca hepatita poate sa duca la aparitia cirozei si cancerului din cauza modificarilor permanente si inflamatiei constante pe care o promoveaza in parenchimul hepatic, precum si din cauza integrarii genomului viral in AND-ul celulei hepatice (hepatocit) gazda.  Un alt factor de risc este si hepatita virala C. In ultimii ani, hepatita virala C a devenit cea mai frecventa cauza de aparitie a carcinomului (depasind hepatita B). In Statele Unite, de exemplu, peste 30% dintre carcinoamele hepatice au aparut pe fondul infectiei cu virus hepatic C. In general, din totalitatea pacientilor cu hepatita cronica C, 30% dezvolta anual ciroza, iar din acest grup 2% evolueaza spre carcinom hepatocelular. Cancerul hepatic apare dupa aproximativ 30 de ani de evolutie. Riscul este mai mare daca exista si coinfectie cu virus B.

    Studiile recente au evidentiat insa faptul ca tratamentul cu antivirale al hepatitei cronice C poate reduce semnificativ riscul de evolutie catre cancer. Un alt factor favorizant este hemocromatoza (exces de fier ce se acumuleaza in ficat). Aceasta este o alta boala hepatica cu risc de malignizare.  Un risc mare il au aflatoxinele, toxine produse de ciupercile de pe alimentele prost conservate si care duc la cancer hepatic pe ficat normal. Din fericire, acestea sunt mai frecvente in Africa si Asia sud-estica, unde conditiile de depozitare a alimentelor in asociere cu clima calda si umeda favorizeaza aparitia ciupercilor. Astfel, pacientii care trebuie sa se controleze pentru prevenirea aparitiei cancerului hepatic sunt cei cu ciroza virala sau alcoolica precum si cei cu hemocromatoza (boala genetica), prin dozarea AFP (alfafetoproteinei) si efectuarea ecografiei abdominale la 6 luni. contraceptivele orale sunt si ele puse pe seama producerii cancerului hepatic.  

    Alte substante chimice care produc aceasta boala si considerate toxice pentru ficat sunt, in principal: arsenicul, pesticidele, ierbicidele, clorura de vinil, tutunul si produsii de ardere din tigarete (mai ales daca pacientul este si alcoolic). Carenta de proteine in alimentatie, lipsa vitaminelor (in special cele care fac parte din grupa B-urilor), lipsa substantelor antioxidante si consumul toxinelor alimentare pot fi si ele factori favorizanti pentru aparitia bolii.

    Simptome:

    Cancerul hepatic este o afectiune care evolueaza la inceput fara simptome, astfel incat de multe ori bolnavul nu stie de existenta acestei afectiuni. Primele semne clinice vor evolua la un moment dat prin aparitia, in partea dreapta a abdomenului, sub limita inferioara a coastelor, a unei mase dure proeminente si dureroase la palpare. La pacientii cirotici, agravarea bolii este manifestata prin febra inexplicabila, ascita care nu raspunde la tratamentul diuretic, icter de cauze necunoscute. 
    Ulterior in evolutia bolii apar febra, oboseala extrema, pruritul exacerbat (mancarimi de piele) prin icter (o coloratie galbena a pielii, a sclerei si a altor tesuturi, datorita excesului de bilirubina circulanta), pierderea poftei de mancare, scaderea in greutate masiva ascita (acumularea de lichid in cavitatea abdominala), edeme gambiere (umflarea picioarelor). De asemenea, la consultul clinic medicul poate observa marirea in volum a ficatului si a splinei. Chiar daca simptomatologia poate avea o varietate foarte mare de cauze, este important ca acestea sa fie analizate sistematic, iar diagnosticul sa fie pus cu certitudine de un specialist. Detectarea rapida a unui posibil cancer, in stadii incipiente, poate influenta semnificativ prognosticul si poate asigura o supravietuire mai lunga pacientului.

    Biologic exista: o colestaza anicterica, sindrom inflamator, cresterea alfa-fetoproteinei (60% din cazuri)
    Diagnostic morfopatologic: radiografia abdominala, ecografia si scanerul, arteriografia, punctia biopsie
    Tratament: simpatomatic: radioterapie antalgica si curativ: hepatoctomie largita si chimioterapie

    ................................................................................................................................................................................................................................................................

    Cancer de Pancreas Cancerul de pancreas este una dintre afectiunile maligne cele mai dificil de tratat si cu o rata a mortalitatii extrem de ridicata, intrucat el este descoperit in stadii avansate. Pancreasul este un organ din aparatul digestiv si endocrin care indeplineste doua functii majore: exocrina (produce sucul pancreatic care contine enzime digestive) si endocrina (produce multi hormoni importanti, incluzand si insulina). Desi frecventa sa este mai scazuta decat a cancerului colonic sau esofagian, tendinta este de crestere a numarului de cazuri diagnosticate cu aceasta cumplita boala, mai ales dupa varsta de 50 ani.

    Cancerul de pancreas este una dintre afectiunile maligne cele mai dificil de tratat si cu o rata a mortalitatii extrem de ridicata, intrucat el este descoperit in stadii avansate. Pancreasul este un organ din aparatul digestiv si endocrin care indeplineste doua functii majore: exocrina (produce sucul pancreatic care contine enzime digestive) si endocrina (produce multi hormoni importanti, incluzand si insulina). Desi frecventa sa este mai scazuta decat a cancerului colonic sau esofagian, tendinta este de crestere a numarului de cazuri diagnosticate cu aceasta cumplita boala, mai ales dupa varsta de 50 ani. Din pacate, majoritatea devin simptomatice cand deja este prea tarziu. Din cauza agresivitatii (supravietuirea dupa diagnosticare, chiar sub tratament, este de aproximativ 6 luni, maximum 1 an in majoritatea cazurilor) si rezistentei la tratament, mortalitatea este foarte mare.

    Cancerul pancreatic este clasificat in functie de partea pancreasului pe care o afecteaza: zona care produce enzimele digestive (exocrina) sau cea care produce insulina sau alti hormoni (endocrina). 

    Cancerul pancreasului exocrine - cu toate ca exista mai multe tipuri de cancer pancreatic, 95% din cazuri sunt adenocarcinoame pancreatice. Alte tipuri mai putin comune de cancer al pancreasului exocrin sunt: carcinomul adenoscuamos, carcinomul cu celule scuamoase, carcinomul cu celule mari, carcinomul cu celule acinare,  pancreasul exocrin reprezinta 95% din totalul pancreasului, asa ca nu este de mirare faptul ca majoritatea cancerelor; pancreatice isi au originea aici. 

    Cancerul pancreasului endocrine - celelelte celule ale pancreasului produc hormoni care sunt deversati direct in circulatia sanguina (sistem endocrin). Cancerul care apare pornind de la aceste celule se numeste cancer pancreatic neuroendocrin sau cancer pancreatic al celulelor insulare. Cancerele pancreasului endocrin sunt rare si sunt denumite in functie de tipul de hormon pe care il produc celulele de la care isi au originea: insulinom (de la celulele producatoare de insulina), glucoganom (de la celulele producatoare de glucagon); somatostatinom (de la celulele producatoare de somatostatina); gastrinom (de la celulele producatoare de gastrina), vipom (de la celulele producatoare de peptid vasoactiv intestinal). De obicei, tumorile endocrine sunt tumori benign, adica nu sunt cancere. Aceste tumori benigne nu sunt considerate cancer pancreatic. Totusi, ele pot creste mult sau pot secreta cantitati anormale de hormoni, determinand probleme medicale.

    Cancerul ampular (carcinomul ampulei Vater) - este cancerul care se dezvolta in locul in care ductul care dreneaza pancreasul se uneste cu intestinul subtire (o deschidere numita ampulla). Desi, tehnic, nu este cancer pancreatic, cancerul ampular da unele simptome asemanatoare cu cele ale cancerului pancreatic, iar tratamentul este identic.

    Carcinomul pancreatic este o tumora relativ frecventa, ceva mai des intilnita la barbat decit la femeie. Apare cel mai adesea dupa 60 de ani.  Aspectul ecografic al carcinomului pancreatic este relativ tipic si consta in aparitia unor tumori, cel mai adesea hipoecogene, cu dimensiuni variabile (1-8 cm).Tumorile pancreatice sunt in general mai prost delimitate, uneori inomogene (in cazul tumorilor mari ) si adesea invadeaza vasele de vecinatate. Aceasta invazie poate fi pusa in evidenta cu ajutorul Power-Doppler si este foarte utila in evaluarea preoperatorie. In cazul in care carcinomul pancreatic apare pe fondul unei pancreatite cronice, diagnosticarea tumorii poate fi ceva mai dificila, mai ales in zona cefalica pancreatica. Aspectul ecografic al tumorilor endocrine este acela ale unor mase pancreatice, in general bine delimitate, de obicei de mici dimensiuni (5-20 mm), hiper sau hipoecogene. Totusi, destul de rar, diagnosticul de tumori endocrine se pune prin ecografie, ci cel mai adesea prin CT si mai ales prin ecoendoscopie ( metoda de electie ).

    Tumorile pancreatice chistice sunt relativ rare. Majoritatea tumorilor pancreatice (carcinoamele) sunt tumori solide. Tumorile pancreatice chistice pot fi de doua tipuri: adenomul microchistic benign si  adenomul chistic mucinos malign. Adenomul microchistic benign este format din multiple mici chiste (sub 2 cm ) si se gaseste cel mai adesea in capul pancreatic. Adesea poate contine calcificari ( care se vad bine la CT ). Este format din mici chiste, de dimensiuni variabile si este o entitate benigna. Ecografic , capul pancreatic apare cel mai adesea inomogen, cu o delimitare slaba. Microchistele, sunt de obicei asa de mici, incit nu pot fi individualizate. Adenomul chistic mucinos malign (sau chistadenocarcinomul ) este o structura chistica mai mare, de peste 2 cm in diametru si poate avea un inel periferic calcificat. De obicei, este vorba de o cavitate unica, mai rar este vorba de leziuni multiloculare. La aproximativ 60% din cazuri, chistadenocarcinomul mucinos apare in coada pancreatica. In caz de excizie chirurgicala in timp util, prognosticul este relativ bun.

    Ecografic adenomul chistic mucinos malign va apare ca o formatiune transonica unica sau multiloculara, cel mai adesea in coada pancreatica, avind dimensiuni in general peste 5 cm. Prezenta unui aspect mai mult hipoecogen decit transonic, sau a unor excrescente in interior trebuie sa ne faca sa ne gindim la acest diagnostic. Punctia ecoghidata din chist este utila fiindca va evidentia un lichid filant, mucinos.

    Factorii de risc: Cu toate ca o cauza exacta a aparitiei cancerului de pancreas, exista o serie de factori de risc care maresc sansa de aparitie a acestei boli: Diabetul. Atat diabetul de tip 1 (insulino-dependent), cat si cel de tip 2 (insulino-independent, al adultului) pot fi asociate cu un risc crescut de a dezvolta cancer de pancreas. Fumatul. Sansele de aparitie a cancerului de pancreas la fumatori sunt de 2-3 ori mai mari decat la nefumatori. Varsta. In aproximativ 70% din cazuri, cancerul de pancreas este diagnosticat la persoane cu varsta peste 60 de ani. Alimentatia bogata in grasimi. O alimentatie bogata in grasimi si carne poate creste riscul de cancer de pancreas. Persoanele care mananca in mod regulat carne fripta sau prajita prea mult, chiar aproape arsa, au un risc cu 60% mai mare sa se imbolnaveasca de cancer pancreatic, potrivit unor cercetatori de la universitatea americana din Minnesota. Descoperirile cercetatorilor americani, prezentate in cadrul unei intalniri a Asociatiei Americane de Cercetare a Cancerului, arata o legatura intre carnea foarte bine gatita, in special cea de porc sau vita, si cancerul pancreatic. "Am gasit dovezi ca reducerea expunerii la caldura, atunci cand se gateste carnea, este o modalitate foarte eficienta pentru anumite persoane de -ai reduce riscul imbolnavirii de cancer pancreatic", a declarat dr. Kristin Anderson, de la Universitatea din Minnesota. Carnea bine facuta, aproape arsa, contine cateva chimicale care cauzeaza cancer, printre care aminele heterociclice. Mai multe studii au aratat o legatura intre aceati compuai chimici ai ricul de cancer. Pancreatita cronica. Inflamatia de durata a pancreasului a fost asociata cu cresterea riscului de aparitie a cancerului de pancreas. Antecendentele in familie. Persoanele care au in familie cazuri de cancer de pancreas prezinta un risc marit de a dezvolta aceasta boala. Expunerea la anumite substante chimice, cum ar fi pesticide, coloranti industriali si alte substante chimice poate creste sansa de aparitie a cancerului de pancreas.

    Simptome:

    Simptomele sunt variate, in functie de localizarea si gradul in care se gaseste cancerul. In stadiul incipient, indiferent de localizare, se manifesta sindromul dispeptic, pe primul plan fiind anorexia progresiva. Mai pot aparea durerile abdominale, constipatia alternand cu diaree, mai rar dureri epigastrice. Concomitent cu sindromul dispeptic, incep sa se evidentieze si semnele de „impregnatie canceroasa": scadere ponderala, indispozitie, astenie, paliditate. In stadiul manifest se accentueaza sindromul dispeptic si simptomatologia generala si apar semnele determinate de localizarea tumorii canceroase: in cazul localizarii la capul pancreasului, se instaleaza un icter progresiv, avand caracter mecanic, insotit de dureri in crize localizate epigastric si iradiind in regiunea dorsala sau in umarul drept. In cazul localizarii la corpul pancreasului, din cauza compresiunii plexului solar, apare sindromul pancreatico-solar, manifestat prin dureri violente (in crize sau continue), iradiate in spate si insotite de sughit si nevoia imperioasa de a merge la toaleta.Intr-un stadiu avansat, simptomatologia cancerului pancreatic este caracterizata prin fenomenele clinice provocate de metastaze sau de infectii secundare. Durerea epigastrica cronica, icterul obstructiv si pierderea in greutate, sunt simptomele majore. La acestea se adauga tulburarile de tranzit, greturile si varsaturile, febra si tulburarile psihice (stari depresive, astenie, anxietate, insomnie etc). Hepatomegalia, datorita obstructiei cailor biliare), splenomegalia (din cauza invaziei canceroase), tumora abdominala (tot prin invazie) si tromboflebita, sunt semne tardive. Vezicula biliara destinsa (semnul lui Curvoisier) nu este atat de frecventa.  Evolutia cancerului de pancreas dureaza de la 6 luni pana la 3 ani. Moartea este provocata de complicatii sau de aparitia unei boli intercurente. Pierderea in greutate, inapetenta, icterul obstructiv si durerea epigastrica sunt alte simptime ale cancerului pancreatic.

    Tratament:
    1.Medical:

    a) Simptomatic - asociaza antalgicele,controlul diabetului si o corectie a deficitului pancreatic exocrin
    b) Radioterapia va fi folosita in postoperator, in special pentru eficacitatea ei asupra durerii
    2. Chirurgical:
    a) Radical: duodeno-pancreatectomia cefalica, pancreatectomia caudal, pancreatectomia totala de principiu sau de necesitate
    b) Paliativ: derivatia bilio-digestiva (care permite scaderea icterului si a pruritului) chirurgicala sau proteica: per cutanata sau per endoscopica.

    ................................................................................................................................................................................................................................................................

    Cancer de Piele

    Cancerul de piele (cutanat) sau melanomul reprezinta dezvoltarea unei neoplazii la nivelul celulelor cutanate, respectiv o crestere excesiva, necontrolata a unui tip celular. Principalele forme de cancer de piele sunt epiteliomul bazocelular (sau bazaliomul), epiteliomul spinocelular (sau spinaliom) si melanomul malign.

    Cancerul de piele (cutanat) sau melanomul reprezinta dezvoltarea unei neoplazii la nivelul celulelor cutanate, respectiv o crestere excesiva, necontrolata a unui tip celular. Principalele forme de cancer de piele sunt epiteliomul bazocelular (sau bazaliomul), epiteliomul spinocelular (sau spinaliom) si melanomul malign.

    Cancerul de piele (cutanat) a devenit cel mai frecvent tip de cancer la om. Anual, medicii descopera sute de mii de noi cazuri la pacienti aparent sanatosi. Specialistii din toata lumea pun cresterea incidentei acestui tip de cancer pe seama schimbarii climei si a exploziilor solare, dar si a nepasarii si inconstientei oamenilor. Boala afecteaza in general stratul superior al pielii (epiderma), dar in unele cazuri se extinde si la alte parti ale corpului.

    Principalele forme de cancer de piele sunt: epiteliomul bazocelular (sau bazaliomul), epiteliomul spinocelular (sau spinaliom) si melanomul malign. 

    Epiteliomul bazocelular este cea mai frecvent intalnita forma de cancer de piele. Pe langa o crestere a frecventei acestei forme de cancer, in ultima perioada se constata si o scadere alarmanta a varstei de aparitie. In general, leziunea se localizeaza pe nas, urechi, in jurul ochilor, pe obraji, si mai rar la nivelul trunchiului si membrelor. La marea majoritate a pacientilor, evolutia acestui tip de cancer cutanat este lenta, iar cresterea dimensiunilor este practic neobservata conducand la „obisnuirea" pacientului cu mica leziune pe care o are. Epiteliomul bazocelular apare cu precadere la nivelul unor tegumente „curate", indemne, neafectate de alte leziuni precanceroase. 
    Epiteliomul spinocelular este a doua forma de cancer de piele ca frecventa si spre deosebire de epiteliomul bazocelular apare frecvent la nivelul mucoaselor (buza inferioara) si, in mod obisnuit, se dezvolta la nivelul unor leziuni preexistente - leziuni precanceroase : keratoze actinice, cheilita actinica, leucoplazie, boala Bowen. O alta diferenta importanta fata de epiteliomul bazocelular este evolutia rapida a spinaliomului, in interval de luni de zile. 

    Melanomul malign este o forma de cancer cutanat care isi are originea in celulele producatoare de pigment denumite melanocite. Aceste celule devin anormale, cresc necontrolat si invadeaza in mod agresiv tesuturile din jur. Chiar daca melanomul este mai putin frecvent decat alte tipuri de cancer de piele este cel mai grav. Din fericire, melanomul poate fi vindecat daca este depistat si tratat in stadiile incipiente cand este localizat doar la nivelul pielii. In stadiile mai avansate, se poate raspandi sau metastaza prin sange prin limfa la alte organe sau la oase. In aceste cazuri este mai putin probabila vindecarea.

    Factorii de risc: 

    Un prim factor ar fi expunerea excesiva la soare, utilizarea aparatelor de bronzat artificial, istoric in familie de cancer de piele sau alte forme de cancer poate fi un risc de imbolnavire. Daca unul dintre parinti sau o ruda apropiata au avut cancer de piele, exista riscul ca dumneavoastra sa dezvoltati o forma de cancer. Este vorba de persoanele care au istoric de melanom in familie la una sau mai multe din rudele apropiate si prezinta peste 50 de alunite, unele dintre ele atipice. Persoanele cu acest sindrom prezinta un risc extrem de ridicat de a dezvolta melanom si de aceea prezentarea periodica la medicul dermatolog pentru depistarea semnelor de cancer de piele este importanta. Cei care au pielea deschisa la culoare sunt expusi imbolnavirii, intrucat acestia au mai putin pigment (melanina) si sunt mai putin protejati fata de actiunea radiatiilor UV. Un alt factor de risc este sistemul imunitar deprimat - persoane infectate HIV / SIDA sau care au leucemie, se afla sub tratament cu medicamente imunosupresoare dupa un transplant de organ. O alta cauza care poate determina imbolnavirea este pielea care a suferit multiple arsuri sau tratamente pentru alte afectiuni cutanate. Unele tratamente pentru psoriazis sau creme folosite pentru eczeme pot creste riscul de cancer de piele, varsta -apare tot mai des si la persoane cu varsta sub 40 ani.

    Cancerul de piele apare in primul rand pe zonele de tegument expuse la soare - fata, buze, urechi, scalp, gat, piept, brate si picioare dar se poate dezvolta si in regiuni care vad rar lumina soarelui - zonele dintre degete, regiunile genitale.

    Cancerul de piele afecteaza persoane cu toate nuantele de piele, inclusiv cele cu tegumente inchise. Un alt factor de risc sunt pistruii la nivelul portiunii superioare a spatelui.

    Simptome: Cel mai important semnal de alarma pentru cancerul de piele este modificarea dimensiunii, formei sau culorii unei alunite sau unei rani care nu se vindeca. Variatii de culoare. Un alt semn care ar putea indica prezenta cancerului de piele este culoarea alunitei. Consultati medicul daca o la singura alunita constatati mai multe tonuri de culoare, de la foarte deschis la foarte inchis. Alunite cu contur neregulat. Alunitele au, de obicei, un contur perfect delimitat. Ar trebui sa mergeti la medic daca constatati ca alunita incepe sa-si piarda forma initiala, iar marginile incep sa se extinda pe suprafata pielii fara a pastra rotundul initial.

    Semne de melanom in cazul existentei unei alunite  cuprind schimbari in:  inaltime - ca de exemplu invazia in profunzime sau inaltarea alunitei plate anterior;  suprafata - ca si roseata, tumefierea sau aparitia de noi pete mici de culoare in jurul leziunii mai mari (pigmentatie satelita); senzatii de mancarime, furnicatura sau arsura la nivelul leziunii; consistenta friabila, moale cu bucatele mici care se rup foarte usor. Chiar daca melanomul se poate dezvolta oriunde pe piele, apare mai frecvent la nivelul toracelui atat la barbati cat si la femei si pe membrele inferioare la femei. 

    Simptomele tardive ale melanomului: o leziune cutanata ulcerativa sau sangerari dintr-o alunita sau din alte leziuni cutanate colorate; durere la nivelul unei alunite sau leziuni.

    ......................................................................................................................................................................................................................

    Cancer de Prostata Cancerul de prostata este o forma frecventa de cancer la barbati. Prostata, care are forma unei castane, este un organ musculo-glandular, asezat imediat sub vezica urinara, inconjurand ca un manson prima portiune a uretrei - tubul care transporta urina si sperma prin penis. Glanda prostatica produce un fluid clar si gros care se amesteca astfel cu spermatozoizii pentru a forma lichidul spermatic.

    Cancerul de prostata este o forma frecventa de cancer la barbati. Prostata, care are forma unei castane, este un organ musculo-glandular, asezat imediat sub vezica urinara, inconjurand ca un manson prima portiune a uretrei - tubul care transporta urina si sperma prin penis. Glanda prostatica produce un fluid clar si gros care se amesteca astfel cu spermatozoizii pentru a forma lichidul spermatic.
    Cancerul de prostata se dezvolta la nivelul portiunii caudale a prostatei si se caracterizeaza prin evolutie clinica lenta, hormonodependenta (80% din cazuri) si radiosensibilitate. Fata dorsala a prostatei vine in raport cu rectul, fiind posibila palparea ei prin anus. La un barbat cu varsta cuprinsa intre 20 si 25 de ani, prostate are o lungime de cica 4-4,5 centimetri, o latime de 3-5 centimetri si o greutat de aproximativ 20 de grame, avand un diametru de circa 38 milimetri. In randul tarilor civilizate, cancerul de prostata este o problema importanta de sanatate. Cu toate ca boala este rara la barbatii sub 50 de ani, specialistii cred ca majoritatea celor in varsta au cel putin ume de cancer prostatic. Odata ce un barbat inainteaza in varsta, prostate poate sa creasca in dimensiune, existand riscul ca acest lucru sa blocheze fluxul urinar.

    Cancerul de prostata reprezinta prima boala neoplazica din punct de vedere al frecventei cu care este intalnita in urologie. Principalele boli ale prostatei sunt: adenomul, cancerul de prostata, prostatita (infectie acuta sau cronica), abcesul, chistul si litiaza, putin frecventa.

    Adenomul de prostata (hiperplazie benigna de prostata) este o tumora benigna, omogena, incapsulata care se dezvolta in prostata centrala, in timp ce cancerul de prostata (adenocarcinomul de prostata / ADK-P) reprezinta o tumora maligna epiteliala localizata la nivelul epiteliului acinilor glandulari prostatici, dezvoltat in general in glanda periferica si mai rar in segmentul central. Cancerul de prostata este a doua cauza de moarte legata de cancer dupa cancerul pulmonar la barbati. In SUA cancerul de prostata se intalneste la 95 din 100.000 locuitori, in Europa la 40 din 100.000 locuitori iar in tarile asiatice la 4 din 100.000 locuitori.

    Cancerul de prostata are ca simptom prezenta sangerului in urina si numarul mare de mictiuni care devin dificile, astfel incat bolnavul trebuind sa forteze evacuarea vezicii. In fazele mai avansate ale bolii, cancerul de prostata poate antrena oboseala, anemie si pierderea in greutate. Cu toate ca aceasta boala este mortala, cancerul de prostata are avantajul unor modalitati de tratamente bine studiate, cu rezultate chiar spectaculoase in ceea ce priveste supravietuirea. Pacientul poate beneficia, in primul stadiu, de tratamente radicale care duc la vindecarea definitiva, prin indepartarea chirurgicala a prostate sau iradierea interstitial. In cazul stadiilor avansate ale bolii, tratamentele antiandrogenice ofera si rezultate bune, reducand tumora si metastazele. Odata ce cancerul incepe sa creasca sau sa se extinda la alte tesutului, el poate devein extrem de periculos. Cu toate ca boala progreseaza destul de lent, in cazul in care tumora creste dincolo de glanda, ea poate deveni mortala.

    Dezvoltarea adenomului de prostata este influentata de alterarea echilibrului estrogen-testosteron.

    Exista cateva probleme cu prostata de care se pot lovi barbatii: hiperplazia benigna de prostata, in care este restrictionat fluxul urinar si de aceea va exista nevoia de a urina mai des, mai ales pe timpul noptii, prostatita acuta si cronica in care se inflameaza glanda prostatica. Se estimeaza ca 35% dintre barbati se pot confrunta cu prostatita cronica in cursul vietii, iar simptomele prin care se manifesta sunt mictiuni dese si dureroase, scaderea libidoului sau incapacitatea erectile si cancerul de prostata care afecteaza celulele glandei prostatice si pot bloca fluxul urinar. Este necesara depistarea lui precoce si tratarea lui pentru a impiedica extinderea celulelor canceroase in alte parti ale corpului.

    Pentru a preveni aparitia cancerului de prostata, fiecare barbat trebuie sa fie constient de necesitatea controlului anual la urolog, in special daca au existat astfel de cazuri in familie. Numai astfel se poate depista din timp si trata corespunzator.

    Factori de risc: principalul factor de risc este, fara indoiala, varsta (aproximativ o treime din cancerele de prostate sunt intalnite la persoanele de peste 65 de ani, foarte rar sub varsta de 40 de ani) antecedentele familial (barbatii al caror tata sau frate au cancer de prostate sunt mai predispusi sa faca aceasta boala). Studiile arata o crestere de 2 pana la 5 ori ale riscului la barbatii cu antecedente familiale, fata de cei fara antecedente familial. Alimentatia - o dieta bogata in grasimi animale conduc la aparitia cancerului de prostata. Se considera ca tot diferentele dintre regimurile alimentare explica si incidenta de 120 de ori mai mare in Statele Unite ale Americii decat in China, unde alimentele grase nu sunt printre favoritele acestor locuitori. Cancerul apare mai rar la vegetarieni si are o frecventa mai mare la cei care sunt consumatori de proteine, dulciuri, in asociere cu consumul de alcool si tutun. Consumatorii de peste sunt de doua-trei ori mai putin expusi riscului de cancer de prostate decat cei care nu consuma aproape deloc sau consuma in cantitati foarte mici. Activitatea sexual excesiva, infectiile specific si nespecifice, cum ar fi prostatita tratata incorecent, infectiile virale (papilom sau herpes), vasectomia - care poate conduce la hipertrofia prostate, crescand astfel riscul de cancer, excesul de hormoni androgeni, obezitatea.

    Factorii endocrini - circa 80 la suta din cancerele de prostate sunt hormonodependente.

    Simptome

    Simptomele sunt identice pentru toate formele de prostatita, cu exceptia prostatiei acute bacteriene si a prostatitei inflamatorii asimpatomatice. Printre simptomele adenomului de prostata se numara urinarile dese (polachiurie - la inceput nocturna si apoi diurnal si nocturna), discomfort la urinare, urinarea cu sange, falsa incontinent urinare.

    In cazul cancerului de prostata, dintre manifestarile generale cele mai fecvente sunt scaderea in greutate, asthenia, scaderea poftei de mancare, insomnia, dureri vertebrala, care pot duce la confuzia unei crize de lombosciatica, cafalee, semne clinice de insuficienta renala cronica, icter obstructive, cafalee, senzatie de arsura la urinare, durerea sau disconfortul in timpul sau dupa ejaculare, constipatia cronica si alte probleme intestinale - prostata este localizata sub vezica urinara si anterior de rect. De aceea, o tumora la acest nivel poate interfera si cu functionalitatea tubului digestiv distal. Acest raport anatomic prostata-rect poate avea doua consecinte: constipatia cronica poate duce la marirea prostatei (prin presiunea exercitata asupra glandei) si invers.

    Tulburarile tranzitului intestinal pot fi totodata si primul indicator al unui cancer colorectal.

    Pentru a preveni cancerul este bine de retinut mai multi pasi: alimentatie corecta, evitarea alimentelor bogate in grasimi, consumul de cereal integrale, consumul de orez brun, alcoolul trebuie consumat cu moderatie, adica nu mai mult de doua pahare de alcool pe zi, consumul de legume si fructe, acizii grasi omega 3 sunt esentiali. Pentru a preveni dezvoltarea cancerului de prostata e bine sa consumam alimente bogate in vitamina E.

    Simptomele cancerului de prostata avansat sunt: durerea puternica si senzatie de amorteala la nivelul pelvisului, durere in rgiune lombala si toracala, pierderea in greutate, oboseala fara motiv, greata si varsaturile.

    Examene de laborator: determinarea markerilor tumorali este importanta pentru diagnostic si pentru urmarirea raspunsului la tratament. Principalii markeri folositi sunt: antigenul specific prostatic (PSA) si fosfataza acida prostatica.

    PSA reprezinta o glicoproteina secretata de celulele epiteliale prostatice, fiind specifica tesutului prostatic. Ea nu este specifica exclusiv pentru cancerul de prostata, nivele crescute aparind si in adenomul de prostata sau prostatitele acute bacteriene. PSA este util pentru evaluarea raspunsului la tratament si are o mare valoare in urmarirea pacientilor iradiati. Fosfataza acida prostatica se utilizeaza impreuna cu PSA in diagnosticul cancerului de prostata si monitorizarea raspunsului la tratament. Biopsia prostatica este folosita pentru diagnosticul histologic al tumorii.

    Tratament medical:
    In caz de cancer avansat, tratamentul indicat este cel hormonal sau radio-hormonal (se combina tratamentul hormonal cu radioterapia).
    In cazul cancerului cu metastaze, tratamentul hormonal este asociat cu chimioterapia).
    In cazul in care tumora este localizata la nivel de prostata (stadiul T1 si T2), tratamentul de referinta este cel chirurgical, asociat cu radioterapia. Tumorile T4 trebuie tratate initial prin chimioterapie si hormonoterapie, iradierea fiind utila in controlul tumoral local sau al metastazelor la distanta. Ca paliativ, se pot utiliza diverse proceduri chirurgical.
    Tratamentul de referinta al cancerului de prostata propune, in prezent, doua solutii:chirurgicala si radioterapia externa.
    Printre noile tehnici se numara insa tratametul cu ultrasunete focalizate de intensitate inalta (HIFU). Proiectul de cercetare a fost initiat in anul 1989 la Lyon, prin colaborarea cu Institutul National de Sanatate si Cercetare Medicala, Seviciul de urologie de la Spitalul „Edouard Herriot" si Societatea EDAB Tehnomed, iar aparatul Ablatherm a fost omologat pe plan european, in ianuarie 2000. In prezent, Food and Drog Administration (FDA) si-a dat acordul pentru realizarea unui studiu in mai multe centre din SUA, in vederea utilizarii acestui tratament la pacientii cu esec in radioterapia externa.

    ......................................................................................................................................................................................................................

    Cancer de Vezica Urinara  

    Cancerul de vezica este o afectiune in care celulele maligne sau canceroase se dezvolta in tesutul vezicii urinare. Vezica urinara este un organ cavitar ce stocheaza urina. Ea este situata in abdomenul inferior, are aproximativ dimensiunea unui grapefruit si este extensibila (elastica), ceea ce permite marirea sau micsorarea peretelui sau muscular. In lipsa tratamentului cancerul se extinde; acesta este stadiul invaziv in care sunt prinsi ganglionii limfatici, organele pelvine (determinand alterari ale functionalitatii rinichiulor si colonului), precum si alte organe ca ficatul sau plamanii.

    Cancerul de vezica este o afectiune in care celulele maligne sau canceroase se dezvolta in tesutul vezicii urinare. Vezica urinara este un organ cavitar ce stocheaza urina. Ea este situata in abdomenul inferior, are aproximativ dimensiunea unui grapefruit si este extensibila (elastica), ceea ce permite marirea sau micsorarea peretelui sau muscular. In lipsa tratamentului cancerul se extinde; acesta este stadiul invaziv in care sunt prinsi ganglionii limfatici, organele pelvine (determinand alterari ale functionalitatii rinichiulor si colonului), precum si alte organe ca ficatul sau plamanii. Daca este diagnosticat la timp, sansele de vindecare cresc, iar tratamentul nu este atat de agresiv. Rata de supravietuire de 5 ani este intalnita in aproximativ 90% din cazuri, in principal atunci cand tumoarea are o dimensiune mai mica. Aceasta rata scade la 45% cand boala este intr-un stadiu mai avansat, situatie in care extirparea vezicii devine inevitabila.

    Neoplasmul de vezica este clasificat in stadii si grade.
    Stadiul este dat in functie de dimensiunea tumorii si de extensia ei la distanta (metastazarea la nivelul plamanilor, ficatului sau oaselor). Stadializarea cancerului este un factor important pentru alegerea tratamentului adecvat, avand rol important in prognosticul bolii.
    Gradul este determinat de modificarile anatomo-patologice suferite de celulele canceroase comparativ cu cele normale. Medicul oncolog stabileste stadializarea tumorii in urma investigatiilor paraclinice precum analize ale sangelui, teste urinare, biopsii si radiografii osoase. Cancerul de vezica este de trei ori 3 ori mai frecvent la barbati decat la femei, iar incidenta sa creste o data cu inaintarea in varsta. Majoritatea cazurilor se intalnesc la persoanele cu varste cuprinse intre 50-70 ani.

    Exista 3 tipuri de cancer al vezicii urinare:
    -Celule tranzitionale: Acest tip de cancer incepe in celulele de tranzitie. Aceste celule de la nivelul cel mai profund al vezicii urinare, permit vezicii sa se largeasca cand aceasta este plina si sa se micsoreze cand se goleste. Este cel mai frecvent loc de instalare a cancerului de vezica urinara.
    -Celule scuamoase: Acest tip de cancer este o crestere usoara canceroasa a celulelor mici, plate, care limiteaza suprafata vezicii urinare.
    -Adenocarcinom: cancer care incepe in celulele glandulare sau secretoare ale vezicii urinare.

    Factori de risc: fumatul, principalul factor de risc, varsta peste 40 de ani, sexul masculin, barbatii sunt mai predispusi de 4 ori mai mult de a face cancer de vezica decat femeile, schistosomiaza - boala cauzata de infectia cu parazitul Schistosoma haematobium, rasa caucaziana dezvolta de 2 ori mai frecvent cancer de vezica decat hispanicii sau afro-americanii; asiaticii prezinta un risc scazut de a face cancer de vezica, expunerea profesionala la chimicale: lucratorii din industria chimica, textila, a petroluluilui, cauciucului, a vopselurilor, pielariei, sau a lemnului, utilizarea in exces a medicamentelor antialgice, cistitele cronice (infectii ale vezici urinare), mai ales la pacienti supusi cateterizarii permanente, tratamentul cu ciclofosfamida, arsenic, alimentatia bogata in nitrati, carne si grasimi, radioterapia sau chimioterapia pentru cancer uterin sau ovarian, antecedentele heredo-colaterale (in familie) de cancer vezical, antecedentele de cancer vezical sau transplant de rinichi 

    Simptome: hematuria (sange sau cheaguri de sange in urina) apare la aproximativ 85% dintre pacientii cu cancer vezical, infectii frecvente ale tractului urinar, disuria (disconfort in timpul urinarii), urinari in cantitati mici si repetate.
    Simptomele care indica stadii avansate ale cancerului sunt: aparitia unei mase tumorale pelvine in dreptul vezicii, durere lombare sau in flanc, edeme (umflarea picioarelor), anemie, pierderea in greutate, dureri osoase, rectale, anale sau in regiunea pelvina. 

    Tratament: Tratamentul cancerului de vezica urinara depinde de stadiul in care se afla tumoarea.
    Exista 3 metode standard de tratament care sunt indicate in cancerul de vezica urinara: interventia chirurgicalaradioterapia si chimioterapia. In plus, sunt investigate si noi tehnici de tratament, precum terapia fotodinamica si imunoterapia.

    Tratamentul chirurgical este luat in considerare doar cand boala se afla in stadiile initiale. Daca tumoarea a invadat peretii vezicii urinare, operatia va fi efectuata printr-o incizie la nivelul abdomenului.
    Radioterapia este in general utilizata dupa efectuarea interventiei chirurgicale si utilizeaza radiatii cu energie ridicata pentru a distruge orice celula canceroasa remanenta. Radioterapia este, in general, aplicata cu ajutorul unei surse de radiatii localizata in exteriorul corpului care focalizeaza radiatia in zona in care se gaseste tumoarea. Ocazional, se poate introduce o placuta de material radioactiv direct in tumoare - radioterapie interstitiala.
    Chimioterapia consta in administrarea medicamentelor anticanceroase pentru a distruge celulele tumorale care au ajuns in alte regiuni ale corpului. Medicamentele pot fi administrate intravenos sau oral - sub forma de comprimate. In cazul cancerului de vezica urinara, s-a constatat ca este mai eficienta utilizarea unei combinatii de agenti chimioterapici decat a unui medicament unic. Chimioterapia este aplicata dupa interventia chirurgicala pentru a distruge eventualele celulele canceroase remanente.

    ......................................................................................................................................................................................................................

    Cancer Esofagian

    Cancerul esofagian este o boala care se formeaza in tesutul esofagian si apare, in special, la persoanele cu varsta cuprinsa intre 50 si 70 de ani, cel mai frecvent in randul barbatilor. Riscul de dezvoltare al cancerului esofagian este de trei ori mai mare la barbati decat la femei. Cele mai frecvente doua tipuri de cancer esofogian sunt clasificate dupa tipul de celule care devin maligne, este vorba de: Carcinomul scuamos si Adenocarcinomul.

    Cancerul esofagian este o boala care se formeaza in tesutul esofagian si apare, in special, la persoanele cu varsta cuprinsa intre 50 si 70 de ani, cel mai frecvent in randul barbatilor. Riscul de dezvoltare al cancerului esofagian este de trei ori mai mare la barbati decat la femei.

    Cele mai frecvente doua tipuri de cancer esofogian sunt clasificate dupa tipul de celule care devin maligne, este vorba de:
    1 Carcinomul scuamos - tip de cancer este intalnit in portiunile superioare si mijlocii ale esofagului, dar el poate aparea chiar si pe lungimea acestuia, fiind denumit si carcinoma epidermoid. Riscul aparitiei carcinomului cu celule scuamoase este asociat cu consumul frecvent de bauturi alcoolice, fumat, inghitirea unor substante caustice.
    2 Adenocarcinomul - tip de cancer apare in celulele glandulare sau secretorii, care produc si elibereaza fluide, cum ar fi mucusul. Adenocarcinomul apare in general in partea inferioara a esofagului,aproape de stomac.
    Inca nu se cunosc cu exactitate cauzele care dezvolta cancerul de esofag, dar este unul dintre neoplasmenele cele mai frecvente la nivelul tubului digestiv, ocupand locul al patrulea dupa cancerul de colon si de rect si cancerul gastric.
    Din punct de vedere macroscopic, cancerul esofagian imbraca trei forme: forma proliferativa, vegetativa sau papilomatoasa. Aceasta din urma are o baza larga de implantare in peretele esofagian, astupand lumenul esofagului si sangerand la atingere. Explicatia ulcerarii tumorii este ca aceasta creste foarte rapid in volum, neputand fi compensata printr-o formare de noi vase sanguine care sa asigure necesarul de oxigen si substante nutritive in cantitate normala metabolismului propriu tumorii. In acest mod, zonele periferice ale tumorii nu mai pot fi vascularizate.
    Exista diferente intre tumorile maligne si tumorile beningne. Tumorile beningne evolueaza lent si exercita un efect de impingere a formatiunilor invecinate. Cele maligne (neoplasmele, cancerele) evolueaza mai rapid, invadeaza tesuturile vecine si metastazeaza locoregional si la distanta. Metastazele la distanta se produc mai rar, intrucat nu au timp, decesul bolnavului intervenind mai rapid.

    Cancerul esofagian poate fi asimptomatic in stadiile de inceput. Cancerul esofagian se claseaza pe locul al saselea in topul celor mai comune cauze de deces prin cancer, reprezentand sase la suta din totalitatea neoplasmelor gastrointestinale.

    Exista patru stadii ale cancerului esofagian: Stadiul I - cancerul este prezent numai in stratul superior al celulelor ce invelesc esofagul, stadiul II - cancerul implica straturi de profunzime ale celuelor ce captusesc esofagul sau s-a raspandit la ganglionii limfatici din vecinatate, Stadiul III - cancerul a patruns adanc in peretii esofaului si s-a raspandit la tesuturi sau la ganglionii limfatici din apropierea esofagului. Stadiul IV - cancerul s-a raspandit in alte parti ale corpului.

    Factori de risc

    Printre cauzele care produc acest tip de cancer se numara: modul de viata incorect, consumul de alimente prea reci sau prea calde, consumul de bauturi alcoolice, fumatul sau predispozitia la cancer. Aproximativ 90 la suta din cazurile de cancer esofagian sunt puse pe seama fumatului sau consumului de alcool. Pe langa acestea, se mai pot adauga si unele afectiuni ale esofagului care nu au fost tratate in timp si s-au cronicizat. Medicii presupun ca printre cauzele care determina aparitia acestei maladii se numara si consumul ceaiului bogat in tannin (cum ar fi cel rusesc sau chinezesc). O alta cauza ar fi si abuzul de carne si peste conservat prin afumare, acesta continand cantitati mari de hidrocarburi cancerigenele. Refluxul esofagian poate pot irita esofagul in timp si poate determina aparitia esofagului Barrett. Human papilloma virus cauzeaza o infectie cu risc crescut de carcinogeneza esofagiana, prin modificari ale tesutului in structura epiteliala a corzilor vocale, cavitatii bucale, palmelor si organelor sexuale. Un alt factor de risc este reprezentat si de lipsa proteinelor si vitaminelor, excesului de sare si calciu. Fructele si legumele proaspete, citricele si soia consumate regulat pot proteja organismul, acestea fiind bogate in vitamina C si cu rol antioxidant.

    Alte caracteristici: asocierea frecventa cu un cancer ORL (15-20% din cazuri), caracter metastazant: in ficat, os sau plamant, caracterul sau multifocal.

    Simptome

    Cel mai comun simptom de cancer al esofagului este dificultatea la inghitire, deoarece este primul semn ca tumora a crescut. In cazul in care tumora continua sa creasca, pacientul va inghi greoi chiar si alimentele foarte moi sau lichidele. Un alt semn de imbolnavire este si pierderea nejustificata in greutate - starea generala a bolnavului alterandu-se destul de rapid, devenind palid, anemic si slab. Durerea apare tarziu si este determinata de trecerea alimentelor prin zona de esofagita. In stadiile avansate, la palpare se simte o marirea a ganglionilor supraclaviculari,  Un alt simptom al cancerului de esofag este tusea (un semn precoce poate fi o voce neobisnuit de ragusita). Varsaturile apar cel mai frecvent la scurt timp dupa masa. Diagnosticarea cancerului de esofag se realizeaza pe baza unui consult medical general, o radiografie a pieptului si alte teste, precum cel cu bariu, endoscopia si biopsia.

    ......................................................................................................................................................................................................................

    Cancer de Ganglioni Limfatici

    Ganglionii limfatici sunt componente importante ale sistemului imunitar, plasati de-a lungul vaselor limfatice, avand un rol esential in apararea organismului. Nodulii sau ganglionii limfatici sunt particule de mici dimensiuni, de forma rotunda sau ovala, de consistenta moale, acoperiti la exterior de o capsula formata din tesut conjunctiv. In interiorul ganglionilor au loc procese importante ale imunitatii pentru ca aici se gasesc anumite tipuri de celule ale sistemului imunitar, in special limfocite ce produc anticorpi si macrofage ce distrug germenii care au patruns in organism.

    Ganglionii limfatici sunt componente importante ale sistemului imunitar, plasati de-a lungul vaselor limfatice, avand un rol esential in apararea organismului. Nodulii sau ganglionii limfatici sunt particule de mici dimensiuni, de forma rotunda sau ovala, de consistenta moale, acoperiti la exterior de o capsula formata din tesut conjunctiv. In interiorul ganglionilor au loc procese importante ale imunitatii pentru ca aici se gasesc anumite tipuri de celule ale sistemului imunitar, in special limfocite ce produc anticorpi si macrofage ce distrug germenii care au patruns in organism.

    In corp se gasesc in jur de 600 de ganglioni limfatici, unii asezati profund, in jurul unor organe sau vase de sange, altii plasati superficial, imediat sub piele. In mod normal, nici macar cei superficiali nu sunt vizibili sau palpabili, lucru care se intampla doar cand ganglionii sunt umflati si mariti de volum din cauza unei afectiuni.

    Ganglionii superficiali sunt concentrati in anumite zone ale organismului, precum la nivelul capului si gatului (in jurul pavilionului urechii, sub mandibula, laterocervicali, supraclaviculari etc), in axile, in regiunea inghinala. Sunt uniti intre ei printr-o retea de vase limfatice si au drept scop filtrarea sangelui si supravegherea imunologica a regiunilor respective.

    Marirea de volum al unui ganglion poarta numele de adenopatie. Adenopatia este o afectiune care se manifesta prin inflamarea ganglionilor. Cauza aparitiei adenopatiilor poate fi prezenta unei tumori sau a unei infectii virale sau bacteriene. Inflamarea ganglionilor este un semn cert de boala. In afara de cresterea dimensiunilor, intr-o adenopatie pot fi modificate si alte caracteristici ale nodulilor limfatici, precum consistenta, forma, mobilitatea etc, in functie de boala care a produs-o.

    Exista numeroase cauze pentru care un ganglion se poate mari. In general, nodulii limfatici cresc in volum atunci cand se activeaza in urma unei infectii, inflamatii sau in cancer. Adenopatiile pot fi produse de afectiuni de origine benigna sau maligna. In primul caz, poate fi vorba de infectii, de exemplu tuberculoza sau toxoplasmoze, care, dupa diagnosticarea ca atare, pot fi tratate fara probleme in seriviciile de specialitate.

    Adenopatiile de natura maligna se pot imparti in doua categorii: primitive si secundare. Cele primitive reprezinta invazia structurilor limfatice ale ganglionilor de catre un cancer al structurilor hematopoietice (limfoame, leucemii),  in timp ce adenopatiile secundare reprezinta metastaze care invadeaza ganglionul prin invazia de catre celulele tumorale din tumori localizate in organe a caror extensie ganglionii incearca sa o stopeze (cancerele solide de organ - de exemplu de san, de testicul, de tiroida, de stomac sau ficat.

    Ganglionii limfatici axilari se afla in regiunea axilei, sub brat. Cancerul de san se poate extinde la acesti ganglioni chiar daca tumora in san este mica. De aceea majoritatea chirurgilor extirpa acesti ganglioni sau cel putin o parte din acestia cu ocazia interventiei pentru cancer de san. Aceasta procedura se numeste limfonodectomie. Limfedemul reprezinta umflarea datorata acumularii de limfa, poate aparea la nivelul bratului dupa extirparea ganglionilor limfatici in cursul unei operatii pentru cancer de san, sau dupa distrugerea ganglionilor limfatici prin radioterapie.

    Simptomele sunt de regula usoare si de scurta durata, limfedemul putand aparea si la cateva luni sau chiar ani dupa terminarea tratamentului pentru cancer, in urma unei muscaturi de insecta, a unui traumatism minor sau a unei arsuri la nivelul bratului. Biopsia ganglionilor sentinela reprezinta interventia chirurgicala care extirpa cat se poate de multi ganglioni limfatici axilari, pentru a-i examina daca sunt sau nu invadati de cancer.

    Limfomul non-Hodgkin este un tip de cancer. Limfomul este un termen folosit pentru cancerul la nivelul sistemului limfatic ce face parte din sistemul imun al organismului. Acesta ajuta organismul sa lupte impotriva bolilor si infectiilor. Sistemul limfatic include o retea de vase limfatice foarte subtiri, asemanatoare cu vasele de sange, care traverseaza intreg organismul. Vasele limfatice transporta limfa, fluid incolor, apos, care contine celule numite limfocite cu rol in apararea organismului de infectii. De-a lungul acestei retele se gasesc formatiuni sub forma de noduli numiti ganglioni limfatici, grupati, localizati in regiunea axilei, inghinal, zona gatului, torace si abdomen. Tot din sistemul limfatic fac parte splina, timusul, tonsilele (amigdalele) si maduva rosie. Tesut limfatic se mai gaseste si in alte parti ale organismului precum stomac, intestine si piele. In limfomul non-Hodgkin, celulele din sistemul limfatic devin anormale. Ele se divid si cresc fara nici o ordine sau control. Deoarece tesuturile limfatice se gasesc in foarte multe parti ale organismului, limfomul non-Hodgkin poate incepe de oriunde. Limfomul non-Hodgkin poate aparea la nivelul unui ganglion limfatic, la un grup de ganglioni sau la nivelul altui organ. Acest tip de cancer se poate extinde oriunde in organism incluzand ficatul, maduva rosie si splina.

    Simptome in limfomul non-Hodgkin: umflaturi la nivelul ganglionilor gatului, axilei sau ai regiunii inghinale, stari de febre recurente inexplicabile, transpiratii nocturne, pierderi in greutate nejustificate, oboseala constanta, prurit, pete rosii la nivelul pielii.

    Tipuri de limfoame non-Hodgkin: limfoamele agresive, cunoscute ca si limfoame de grad inalt, au tendinta sa creasca si sa se extinda repede, cauzand simptome grave sau limfoamele indolente, cunoscute si ca limfoame de grad scazut, au tendinta sa creasca incet si determina putine siptmome.

    Stadiile bolii

    Pentru a determina exact stadiul bolii, se vor tine cont de: numarul si localizarea ganglionilor limfatici afectati, daca ganglionii afectati sunt de o parte sau de ambele parti ale diafragmei (muschiul despartitor dintre piept si abdomen, situat inferior de plamani si inima) si daca boala s-a extins la nivelul maduvei rosii, splina sau parti in afara sistemului limfatic, precum ficatul. Pentru a stabili faza in care se afla, medicii mai pot folosi teste pentru diagnosticarea limfomului non-Hodgkin. Alte proceduri mai includ biopsii la nivelul ficatului, ganglionilor limfatici, maduvei rosii si la nivelul altor tesuturi.

    Factori de risc: varsta/sexul - probabilitatea de a face limfom non-Hodgkin creste odata cu varsta si este mai crescuta la barbati decat la femei; sistemul imun slabit - limfomul non-Hodgkin este mai frecvent in randul persoanelor cu deficiente ale sistemului imun, cu boli autoimune, cu HIV/SIDA si la persoanele carora li se administreaza medicamente imunosupresoare in urma transplantelor de organe; virusi - virusul T limfotrop (HTLV-1) si virusul Epstein-Barr sunt doi agenti infectiosi care cresc sansa de a dezvolta limfomul non-Hodgkin; mediul inconjurator - persoanele care lucreaza in medii expuse substantelor chimice precum pesticide, solventi sau fertilizanti au mari sanse sa dezvolte limfomul non- Hogkin.

    Tratament

    Tratamentul pentru limfomul non-Hodgkin depinde de stadiul bolii, de tipurile de celule implicate, daca boala este indolenta sau agresiva, si de varsta si starea generala de sanatate a pacientului. Limfomul non-Hodgkin este de obicei tratat prin chimioterapie, radioterapie sau o combinatie din acestea doua. In unele cazuri, optiuni de tratament pot fi si un transplant de maduva rosie, bioterapie sau tratament chirurgical.

    ......................................................................................................................................................................................................................

    Cancer Gastric (cancer la stomac) 

    Cancerul de stomac sau cancerul gastric este o neoplazie care se poate dezvolta in orice parte a stomacului, cu punct de plecare in mucoasa gastrica, si se poate raspandi apoi si in alte parti ale organismului (organele din jur si ganglionii limfatici). Cancerul de stomac reprezinta una dintre cele mai frecvente localizari viscerale maligne, clasandu-se pe locul al doilea ca frecventa, dupa neoplasmul bronhopulmonar.

    Cancerul de stomac sau cancerul gastric este o neoplazie care se poate dezvolta in orice parte a stomacului, cu punct de plecare in mucoasa gastrica, si se poate raspandi apoi si in alte parti ale organismului (organele din jur si ganglionii limfatici). Stomacul face parte din tubul digestiv ce se gaseste in partea superioara a abdomenului, portiunea sa proximala continua esofagul, in timp ce partea distala a stomacului se deschide in intestinul subtire.

    Rolul sau este asigurat de prezenta a numeroase glande microscopice, care digera, prin intermediul secretiilor lor, alimentele si le transforma in compusi alimentari absorbabili. Aproximativ 95% din tipurile de cancer gastric se dezvolta la nivelul celulelor glandular (adenocarcinom), cu o repartitie inegala a cazurilor la nivelul diferitelor portiuni ale stomacului (proximala, medie, distala). Cancerul de stomac reprezinta una dintre cele mai frecvente localizari viscerale maligne, clasandu-se pe locul al doilea ca frecventa, dupa neoplasmul bronhopulmonar.

    Cancerul gastric apare in special la persoanele de peste 45 de ani, mai ales in randul barbatilor, raspandirea cancerului gastric pe cale sangvina se realizeaza cel mai frecvent la nivel hepatic sau pulmonar. Cancerul gastric este a patra malignitate ca frecventa dupa cancerul pulmonar, de colon si de san. Este cancerul digestiv al doilea ca frecventa dupa cel colorectal. Tipul histologic cel mai frecvent de neoplasm gastric este adenocarcinomul. Alte tipuri histologice rare, include limfoamele (cancerele care prind sistemul limfatic), sarcoamele (cancerele tesutului conjunctiv), cu diferite variante: leiomiosarcoame (muscular), liposarcoame (adipos), angiosarcoame (sarcomul Kaposi - tumora a celulelor spinoase derivat din linia celulelor endoteliale).

    Cancerul gastric apare sub trei forme principale: vegetant, ulcerant, difuz-infiltrativ, mai rar ca o linita plastica canceroasa.

    La nivel mondial, se inregistreaza peste un million de decese in fiecare an cauzate de cancerul de stomac, fiind mai frecvent in Coreea, Japonia, Marea Britanie, America de Sud si Islanda. Doar 20 la suta de oamenii care sunt diagnosticati cu cancer de stomac supravietuiesc in medie mai mult de 5 ani. In cazul in care cancerul este localizat si nu a afectat ganglionii limfatici, 80 la suta dintre pacienti pot supravietui timp de 5 ani si doua treimi dintre aceste persoane se vindeca. In fiecare an, in Romania sunt diagnosticate in jur de 3.000 de cazuri noi de cancer gastric, cele mai multe dintre ele in stadii avansate.

    Factori de risc:

    Principalul factor de risc pentru cancerul gastric este obiceiul alimentar. Un continut crescut de nitrozamine din alimentele conservate prin sare si fum, sunt factori favorizanti pentru neoplasm gastric. O dieta bogata in alimente afumate sau foarte sarate, precum pestele afumat, carnea afumata sau legumele murate, poate creste sansele unei persoane de a face cancer gastric. Un consum ridicat de carne rosie are acelasi efect. Dimpotriva, o alimentatie bogata in fructe si legume, mai ales cele bogate in beta-caroten si vitamina C, scade riscul de a dezvolta aceasta afectiune. Deficitul de seleniu a fost de asemenea incriminat ca factor de risc pentru cancerul gastric. In schimb, alimentatia bogata in fructe si legume cu continut de vitamine C si A, protejeaza stomacul. Un alt factor vinovat de aparitia cancerului de stomac este standardul economico-social scazut, probabil prin alimentatie.

    Iata cei mai importanti factori care au un rol demonstrat in aparitia cancerului gastric:

    Infectia cu Helicobacter Pylori. Infectia cu aceasta bacteria conduce la o inflamatie cronica a mucoasei stomacului si in unele cazuri la dezvoltarea unor leziuni precanceroase (gastrita atrofica). Anumite cercetarii au demonstrat ca tratamentul antibiotic poate reduce riscul de cancer gastric, in special a formei de cancer numite adenocarcinom, la persoanele infectate cu Helicobacter. Infectia cu acesta bacterie produce in cazuri rara la aparitia limfoamelor gastrice. Cu toate acestea, marea majoritate a oamenilor cu infectie cu Helicobacter nu fac niciodata cancer gastric.

    Fumatul si abuzul de alcool sunt factori de risc evidentiati in multiple studii asupra cancerului gastric. Fumatul creste riscul de cancer in partea superioara a stomacului, aproape de esofag. Rata de cancer gastric este dubla la fumatori decat la nefumatori.

    Interventiile chirurgicale pe stomac, precum cele pentru boli non-canceroase, ca ulcerul sunt si ele cauze ale aparitiei cancerului la stomac. Explicatiile medicilor includ scadearea secretiei de acid, refluxul de bila din intestin sau prezenta de bacterii producatoare de nitriti.

    Anemia pernicioasa - este o boala autoimuna rara, in care stomacul nu mai produce o substanta necesara absorbtiei vitaminei B12. Se pare ca exista o incidenta mai mare a cencerului la persoanele cu aceasta afectiune.

    Afectiunile gastrice predispozante pentru cancer gastric sunt gastrita cronica atrofica, cel mai adesea in legatura cu infectia Hp. Pe acest fond apar adesea leziuni displazice, care evolueaza de la displazie usoara la severa (aceasta din urma considerata de fapt un adevarat cancer intra-epitelial). O alta cauza ar putea fi polipii adenomatosi gastrici rcare eprezinta o stare premaligna, mai ales cei cu dimensiuni mai mari (peste 1 cm, iar cei peste 2 centimetri au sanse mari de malignizare). De aceea, se indica polipectomia endoscopica a acestor polipi in momentul descoperirii lor. Rezectia gastrica in antecedente (pentru ulcer) reprezinta un factor de risc, in general la mai mult de 15 ani de la rezectie. De obicei, se constata o stomita inflamatorie, cat si leziuni de gastrita a bontului gastric, ce pot degenera malign. Gastrita cu pliuri gigante Ménètriere are un risc de aproximativ 15% de a se transforma malign. Ulcerul gastric reprezinta un risc mic de malignizare, cel mai adesea poate fi vorba de confuzie diagnostica endoscopica, unele neoplasme putand avea si ele perioade de epitelizare ( cancer ulcerat). Exista obligativitatea ca la fiecare endoscopie sa se biopsieze multiplu fiecare ulcer gastric si de asemenea ca vindecarea ulcerului gastric sa fie verificata endoscopic (cu biopsie din cicatrice).

    Alti factori de risc pentru aparitia cancerului gastric sunt: varsta - apare cu preponderenta la persoanele cu varsta cuprinsa intre 40-70 de ani, factori geneticiun loc de munca cu expunere la azbest, nichel, praf de carbune, anemia pernicioasa, data de deficitul vitaminei B12 in organism, factori de mediu - implicarea lor este sustinuta de incidenta crescuta a cancerului gastric in anumite zone geografice (Japonia, Islanda, Chile, Columbia), rasa.

    Simptome: Cancerul gastric este greu de diagnosticat intr-un stadiu precoce, deoarece 80% dintre pacienti nu prezinta niciun fel de simptome la debutul bolii. Cand simptomele apar, ele sunt atat de vagi, incat sunt fie ignorate, fie confundate cu simptomele altor afectiuni. Atunci cand simptomele isi fac aparitia, cancerul gastric se afla de obicei intr-un stadiu avansat. Printre ele se numara inapetenta, lipsa poftei de mancare, balonare, greata, diaree sau constipatie, dificultatea la inghitirea alimentelor, astenie, apatie etc.

    Complicatiile cancerului de stomac pot fi: hemoragie, perforatie, stenoze la nivelul esofagului inferior, stenoze mediogastrice, metastaze ganglionare, hepatice, compresiuni - pe duoden sau pe colon. Simptomele cele mai frecvente sunt: epigastralgia, apetitul capricios ce poate merge pana la refuzul complet de a consuma carne, pierderea ponderala progresiva, anemia feripriva. Durerea epigastrica poate sa mimeze simptomele ulcerului, cu durere postprandiala, care cedeaza adesea la pansamente gastrice. Pierderea ponderala poate ajunge in formele avansate pana la casexie neoplazica. Mai rar, poate aparea o hemoragie digestiva. In formele avansate se poate palpa o masa epigastrica. Nu rareori neoplasmul gastric poate fi descoperit pornind de la un sindrom anemic, chiar usor sau moderat, cu sau fara simptome dispeptice. Pot aparea sindroame paraneoplazice: flebite migratorii, acantosis nigricans etc. Cancerul gastric precoce este de obicei asimptomatic, sau pot aparea discrete simptome dispeptice. In stadii avansate ale tumorii, se observa un stomac crescut in volum, ficatul marit, sange in scaun, probleme in coagularea sangelui si o scadere in greutate considerabila. Pentru pacientii depistati cu carcinom gastric intr-un stadiu precoce rata de supravietuire de 5 ani este de 75%, iar pentru cei depistati intr-un stadiu tardiv este de mai putin de 30%, caz in care se observa metastaze la nivelul ficatului, ovarelor sau pancreasului.

    Tratament:
    1. Necesita un bilant prealabil de operabilitate, care precizeaza: starea generala a pacientului, existenta metastazelor (mai ales cele hepatice, osoase si ganglionare), invadarea peritumorala (in peroperator,pentru ca scanerul este putin performant), de asemenea inainte prin eco-endoscopie, dozarea ACE si a anticorpilor monoclonali.
    2. Se bazeaza in special pe chirurgie:
    a) Fie curativa in caz de extensie metastatica urinara: prin gastrectomie totala sau largita (pentru tumorile medii), gastrectomie partiala polara superioara sau printr-o gastrectomie distala subtotala, se va asocia intotdeauna o evidare ganglionara.
    b) Fie paliativ in caz de extensie metastatica majora: prin gastro-jejunostomie de derivatie sau gastrectomie de curatire totala sau partiala fara evidare ganglionara.

    ......................................................................................................................................................................................................................

    Cancer Genital

    Cancerul genital (vaginal) este cea mai frecventa localizare de cancer la femei, apare la nivelul vaginului (conductul muscular care face legatura intre uter si vulva). Cancerul vaginal apare de obicei in celulele mucoasei vaginului si afecteaza cu precadere femeile cu varste de peste 60 de ani insa exista cancere ale vaginului care survin si la femeile tinere si chiar la copii (de 3 ani). Este vorba despre copiii ai caror mame au urmat, in timpul sarcinii, un tratament hormonal cu medicamentul dietilstilbestrol (DES).

    Cancerul vaginal este cea mai frecventa localizare de cancer la femei, apare la nivelul vaginului (conductul muscular care face legatura intre uter si vulva). Cancerul vaginal apare de obicei in celulele mucoasei vaginului si afecteaza cu precadere femeile cu varste de peste 60 de ani insa exista cancere ale vaginului care survin si la femeile tinere si chiar la copii (de 3 ani). Este vorba despre copiii ai caror mame au urmat, in timpul sarcinii, un tratament hormonal cu medicamentul dietilstilbestrol (DES).

    Cancerul genital se manifesta prin hemoragie uterina intre cicluri sau dupa instalarea menopauzei. Femeile cu cancer vaginal in faza incipienta au mai multe sanse de vindecare. In stadiu avansat, apare si scurgere purulenta. Formele incipiente se depisteaza prin examenul citologic al secretiei vaginale.

    Mai multe tipuri de cancer se pot extinde la nivelul vaginului din alte regiuni ale corpului; in timp ce cancerul cu punct de plecare vaginal (cancer vaginal primar) este rar, reprezentand doar 1-3% din formele de cancer ginecologic. In cele mai multe cazuri de cancer vaginal este vorba despre un carcinom cu celule scuamoase (o varietate de celule vizibile la microscop, atunci cand sunt examinate prelevarile efectuate la nivelul leziunilor canceroase). Celelalte tipuri de cancer vaginal sunt reprezentate de adenocarcinom primar sau secundar, carcinom epitelial secundar - in special la femeile in varsta, adenocarcinom cu celule clare - afecteaza cu precadere femeile tinere, melanom, rabdomiosarcom embrionar - acest tip de tumora survine indeosebi la varsta de 3 ani. Cancerul genital feminin poate afecta fie colul, fie corpul uterin (endometru).

    Cancerul colului uterin  ocupa cel de al doilea loc printre cancerele feminine, dupa cancerul sanului.

    Cancerul corpului uterin, supranumit si cancer al endometrului, survine dupa 40 ani. 75% din cazuri apar dupa menopauza. Mai frecvent la femeile care nu au avut copii, el mai poate surveni si la femeile care nu au avut niciodata raporturi sexuale. Cancerul colului uterin are o evolutie lenta, dar cel al sanului poate avea o evolutie rapida. Cancerul sanului este legat de scurtarea perioadei de alaptare. Femeile care nu-si alapteaza copiii la san sunt mult mai predispuse la cancer.

    Factori de risc: infectiile genitale (mai ales cele cu virus herpetic si cu papilloma virus,virus cu transmitere pe cale sexuala), varsta (varste de peste 60 de ani), prezenta celulelor atipice la nivelul vaginului, femeile cu neoplazie interepiteliala vaginala, papiloma virusul uman (HPV) HPV este un virus cu transmitere sexuala care creste riscul atat pentru cancerul vaginal cat si pentru alte tipuri de cancer ( HPV determina un numar mare dintre cancerele cervicale si modificarile precanceroase din cervix), expunerea la medicamente pentru prevenirea avortului spontan , femei ale caror mame au luat un anume medicament numit dietilstibestrol in timp ce erau insarcinate, femeile care au fost tratate pentru un alt tip de cancer ginecologic, in special cancer de col uterin. Alti factori de risc care pot creste riscul de aparitie al cancerului vaginal sunt fumatul, infectia HIV sau utilizarea prelungita a contraceptivelor orale.

    Simptome

    Sangerare vaginala, dureri la urinare, prezenta sangelui in urina, dureri in regiuna pelviana, secretii vaginale apoase urat mirositoare. Pe masura ce boala avanseaza, simptomele sunt mult mai vizibile - sangerarea vaginala neobisnuiota, dureri in timpul urinarii, constipatia, durerea pelvina. Este bine ca atunci cand apar aceste simptome sa mergem la medic. Intrucat cancerul vaginal nu determina intotdeauna semne si simptome, este bine ca femeile sa urmeze sfaturile medicale in ce priveste examinarea pelvina de rutina. Celulele canceroase cresc si se multiplica fara control si nu mor. Acumularea celulelor anormale determina aparitia unei mase de celule (tumora) acestea invadanad tesuturile din apropiere se pot desprinde din tumora initiala si sa se disemineze in alte zone ale corpului (metastaze). Majoritatea cancerelor vaginale - intre 85 si 90% - apar la nivelul celulelor scuamoase.

    ......................................................................................................................................................................................................................

    Cancer Hipofizar

    Adenomul hipofizar sau glanda pituitara este o glanda endocrina situata la baza creierului, la intalnirea nervului optic, in fosa osului sfenoid, denumita seaua turceasca, de marimea unei cirese. Tumoarea hipofizei de regula este un adenom, adica o proliferare anormala de celule din tesutul glandular. Tumoarea poate provoca diverse modificari hormonale in organism- tulburari menstruale, de potenta, de crestere (piticism sau gigantism).

    Adenomul hipofizar sau glanda pituitara este o glanda endocrina situata la baza creierului, la intalnirea nervului optic, in fosa osului sfenoid, denumita seaua turceasca, de marimea unei cirese. Tumoarea hipofizei de regula este un adenom, adica o proliferare anormala de celule din tesutul glandular. Tumoarea poate provoca diverse modificari hormonale in organism- tulburari menstruale, de potenta, de crestere (piticism sau gigantism).

    Adenomul poate fi secretant sau nesecretant, intraselar sau cu extensie supra sau paraselara si se manifesta prin sindroame de hipersecretie de hormoni tropi (GH - hormonul de crestere, ACTH - hormonul corticotrop, TSH - hormonul tireotrop, PRL - prolactina, LH - hormonul luteinizant, FSH - hormonul foliculostimulant), complicatii endocrine (hipopituitarism, diabet zaharat) sau neurologice (sindrom optochiasmatic, hipertensiune intracraniana, leziuni ale nervilor cranieni din sinusul cavernos). Circa 5-10% din populatie prezinta adenoame hipofizare nesecretante, care sunt descoperite in urma unei investigatii practicate cu alt scop, si care sunt denumite incidentaloame.

    Boala se manifesta cel mai frecvent la persoanele cu varsta cuprinsa intre 30 si 60 de ani, dar poate fi intalnita si in copilarie.

    Cauza care determna aparitia tumorii, ca si in cazul altor afectiuni tumorale, este necunoscuta si in prezent. Hipofiza poate fi sediul tumorilor, in general benigne (adenom hipofizar, craniofaringiom). O tumora poate secreta in mod exagerat hormoni (hiperprolactinemie cu secretarea laptelui de catre san, acromegalie datorata somatotrofinei - cu hipertrofierea organelor; si invers, o tumora, prin neproducerea secretiilor (adenom cromofob), poate provoca o diminuare a secretiilor hormonale normale - ceea ce se numeste un hipopituitarism - sau o insuficienta antehipofizara, cauza a intarzierilor de crestere si a deficitelor in hormoni sexuali. Hipofiza, atunci cand este sediul unei tumori, poate, de asemenea, sa comprime chiasma optica si sa provoace o hemianopsie bitemporala.

    Tratamentul tumorilor hipofizare este hipofizectomia (ablatia hipofizei), pe cale transcraniana sau transnazala, si radioterapia. Glanda Pituitara este "glanda endocrina conducatoare" a carei functie de baza este reglarea activitatilor corpului prin controlarea echilibrului hormonal. Ea coopereaza cu tiroida pentru a regla consumul de energie din corp.

    Exista mai multe tipuri de tumori hipofizare

    -in functie de tinctorialitate: cromofobe, cromofile (acidofile sau bazofile)
    -in functie de imunocitochimie: PAS (-) pentru adenoamele secretante de hormoni peptidici (GH, PRL, ACTH) sau PAS (+) pentru cele secretante de hormoni glicoproteici (TSH, LH, FSH), functional
    -in functie de hormonul secretat: tireotropinom (adenom secretant de TSH, care duce la hipertiroidism), corticotropinom (adenom secretant de ACTH, care da boala Cushing), somatotropinom (adenom secretant de GH, cauza de gigantism sau acromegalie, in functie de varsta la care se dezvolta), prolactinom (adenom secretant de PRL, ducand la aparitia unui sindrom de amenoree-galactoree) si gonadotropinom (adenom secretant de FSH si/sau LH), tumori mixte (ex. somatomamotropinom - secretie excesiva de GH si PRL, sindrom Nelson - secretie excesiva de POMC, MSH si ACTH) sau adenoame nesecretante
    -in functie de marime: microadenom (sub 1 cm) sau macroadenom (peste 1 cm), radiologic: se foloseste sistemul de stadializare Hardy - stadiul I (microadenom incapsulat), stadiul II (macroadenom incapsulat), stadiul III (macroadenom cu invazie localizata), stadiul IV (macroadenom cu invazie difuza).

     Factori de risc:

    Cauzele acestei afectiuni sunt foarte numeroase si complexe, dintre acestea cele mai fervent fiind toxicitatea din mediu, socurile emotionale foarte puternice si conflictele interioare. Toxinele care patrund in organism interfereaza si perturba schimburile metabolice si activitatea endocrina, determinand modificarea valorilor hormonale. Modificandu-se aceste valori hipofiza primeste informatii gresite si se autoderegleaza. Daca dereglarile hormonale se mentin in organism o perioada lunga de timp fara a fi depistate si tratate se formeaza adenomul.

    O alta cauza sunt traumele emotionale. Cand o persoana trece prin stari foarte puternice se secreta o cantitate de hormoni mai mare sau mai mica decat valorile normale, pentru ca organismul sa faca fata situatiei de criza. In urma socului sistemul nervos poate sa ramana blocat in momentul in care primeste o veste rea. In cazul acesta creierul va comanda glandele endocrine sa secrete in continuare cantitatile de hormoni din momentul crizei, desi aceasta a trecut. Intervin deci suprasolicitarea sistemului endocrin si dereglarea hormonala. In acest context se formeaza adenomul hipofizar. Cantitatea de hormoni secretata in organism este determinata si de intensitatea sentimentelor si a trairilor. In momentul prezentei unui conflict intern se produc stari emotionale puternice, urmate de oscilatii bruste ale cantitatilor de hormoni secretate. Fluctuatiile prea dese intr-un anumit interval de timp epuizeaza hipofiza, generand modificari in structura glandei.

    ......................................................................................................................................................................................................................

    Cancer Intestin Subtire

    Cancerul intestinului subtire reprezinta o tumora maligna a intestinului subtire. Tumorile intestinului subtire sunt rare, comparativ cu restul organelor digestive, dar se pare ca frecventa crescuta a cancerului colonic se asociaza si cu cea a neoplasmului de intestin subtire. Aceasta se explica prin alimentatia saraca in fibre vegetale si bogate in grasimi si glucide rafinate. Tumorile intestinului subtire formeaza doar 3-6% din neoplasmele gastrointestinale. Din cauza raritatii lor, un diagnostic corect este deseori intarziat. Majoritatea cancerelor de intestin subtire se grefeaza pe conditii predispozante existente, cum ar fi: sindroamele de polipoza intestinala, celiachia netratata, boala Crohn cu localizare intestinala.

    Cancerul intestinului subtire reprezinta o tumora maligna a intestinului subtire. Tumorile intestinului subtire sunt rare, comparativ cu restul organelor digestive, dar se pare ca frecventa crescuta a cancerului colonic se asociaza si cu cea a neoplasmului de intestin subtire. Aceasta se explica prin alimentatia saraca in fibre vegetale si bogate in grasimi si glucide rafinate. Tumorile intestinului subtire formeaza doar 3-6% din neoplasmele gastrointestinale. Din cauza raritatii lor, un diagnostic corect este deseori intarziat.

    Majoritatea cancerelor de intestin subtire se grefeaza pe conditii predispozante existente, cum ar fi:
    - sindroamele de polipoza intestinala (prezenta mai multor polipi cu o anumita structura microscopica)
    - celiachia netratata poate duce la dezvoltarea unor tipuri microscopice de cancer intestinal
    - boala Crohn cu localizare intestinala are, de asemenea, risc de malignizare mult mai mare decat la populatia generala (care nu prezinta aceasta boala).

    Tipuri de cancere ale intestinului subtire:

     1. Adenocarcinomul de intestin subtire. Este cea mai frecventa forma histologica de cancer al tubului digestiv, deci si de intestin subtire, este agresiv (invadeaza rapid structurile vecine si cele aflate la distanta- metastazare). Simptomele apar de obicei cand tumora este mare si a invadat vasele sau ganglionii limfatici vecini. Adeseori, pacientii ajung la medic cu fenomene subocluzive, adica resimt dureri abdominal, urmate de un zgomot intens (ca o bolboroseala) dupa care durerile cedeaza. Atunci cand se prezinta la medic cu lichid de ascita (prin metastaze peritoneale) si ficat marit (prin metastaze hepatice), tumora a invadat tot abdomenul (stadiul IV in clasificarea oncologica a cancerelor), tratamentul fiind ineficient iar speranta de viata foarte mica.

    Investigatii: proba Pansdorf care poate identifica prezenta unei formatiuni ce predomina in interiorul intestinului, entero RMN (examinare cu rezonanta magnetica speciala a intestinului subtire) evidentiaza ingrosarea peretelui intestinal prin tumora. Ulterior pot fi efectuate explorari pentru stadializarea cancerului (CT cu substanta de contrast, arteriografia) diagnosticul de certitudine fiind pus insa pe baza examinarii microscopice a piesei de rezectie, dupa interventia chirurgicala.

    Tratament: extirparea (rezectia) segmentului de intestin afectat si a ganglionilor limfatici invadati. Daca tumora este invaziva la structurile vecine astfel incat nu poate fi scoasa, se realizeaza derivatii digestive (se scurtcircuiteaza ansa intestinala afectata) pentru evitarea ocluziei. Din pacate, chimioterapia si radioterapia nu s-au dovedit eficiente pe acest tip de cancer.

    2. Tumorile carcinoide. Sunt un tip special de cancer de intestin subtire, intrucat pornesc din celule speciale care produc substante (hormoni) care regleaza procesul de digestie si miscarile tubului digestiv dar secretate in cantitate mare produc si manifestari la nivelul altor organe. Majoritatea tumorilor carcinoide apar la barbatii dupa 60 de ani si pe partea terminala a ileonului, insa se pot dezvolta si la nivelul apendicelui sau rectului. Dimensiunii tumorilor  sunt extrem de importante, cele cu diametru peste 2 cm avand deja extensie metastatica (la ficat in special), de unde rezulta semnificatia diagnosticului in faze incipiente a tumorii.

    Simptome: colici abdominale nu prin subocluzie (tumorile carcinoide se dezvolta spre exteriorul peretelui intestinal) ci prin fibroza ce cuprinde de la exterior intestinal, sindromul carcinoid se manifesta prin inrosirea brusca a fetei, cu diaree dupa efor fizic, stress sau pranz iar mai rar se asociaza si cu lipsa de aer cu zgomot specific crizei de astm (wheezing).

    Tratamentul: rezectia chirurgicala a tumorilor localizate doar la intestin cu supravietuire buna dupa aceasta la 5 ani, combinarea chirurgiei cu tratamentul medicamentos pentru simptome, chimioterapie si eventual imunoterapie cu Interferon, in cazul pacientilor cu tumori carcinoide avansate.

    3. Limfomul intestinal. Limfocitele, celule cu rol in imunitatea organismului, sunt prezente atat in sange cat si peretele tubului digestiv si al altor aparate si sisteme, formand tesutul limfoid al mucoasei. Cand intervine o mutatie genetica la nivelul acestor celule, ele se inmultesc necontrolat, astfel aparand leucemiile sau limfoamele, care pot fi primitive, adica iau nastere de la nivelul tesutului limfoid intestinal sau pot fi sistemice, cu debut in sange si afectare intestinala in stadiile tardive.

    In functie de tipul limfocitar, limfoamele se impart in doua mari categorii: limfom Hodgkin (cu malignitate joasa si anumite caracteristici speciale) si limfom non-Hodgkin, mult mai agresive si care afecteaza frecvent tractul gastrointestinal.

    O alta clasificare imparte limfoamele dupa celula din care deriva: limfocitul B sau T.

    Simptome: durerea abdominala tip colica, ulterior asociind greturi si varsaturi pana la ocluzie, in cazul tumorilor obstructive, diareea initial apoasa, apoi cu picaturi uleioase (steatoree) datorita instalarii sindromului de malabsorbtie, lipsa de putere, lipsa poftei de mancare, scadere in greutate semnificativa, febra, hemoragia digestiva, exteriorizata mai ales ca melena sau sangerare microscopica cu anemie feripriva ca singur indiciu ce sugereaza prezenta hemoragiei digestive.

    Tratamentul: interventia chirurgicala cu rezectia portiunii afectate si a ganglionilor aferenti reprezinta metoda de electie insa doar in stadiile initiale, cand limfomul nu este extins la numerosi ganglioni sau organe, in stadiile avansate se poate practica rezectia pe cat posibil a segmentului afectat (citoreductie chirurgicala) in asociere cu radio si eventual chimioterapie.

    Factori de risc

    In fiecare an, medicii din SUA se confrunta cu aproximativ 1200 de tumori maligne ale intestinului mic. Acesta este un numar relativ mic la frecventa de tumori in alte parti ale tractului gastrointestinal. Printre factorii de risc se numara alimentele bogate in grasimi animaliere, fumatul, alcoolul. In urma unor cercetari in domeniu, specialistii au descoperit ca o persoana care consuma mai mult de doua portii de aproximativ 80 de grame de carne rosie pe zi are cu o treime mai multe sanse sa se imbolnaveasca de cancer intestinal. Un alt factor care poate produce imbolnavirea este legata de aminele heterociclice, compusi cancerigeni rezultati in timpul gatirii.

    Simptome

    Simptomele apar de obicei cand tumora este mare si a invadat vasele sau ganglionii limfatici vecini. Desi diametrul intestinului subtire este mult mai mic decat al colonului, fenomenele ocluzive apar tardiv din cauza capacitatii mari de distensie si continutului lichid al intestinului subtire. Cel mai des, pacientii ajung la medic cu dureri abdominale, urmate de un zgomot intens (ca o bolboroseala) dupa care durerile cedeaza. Aceste simptome apar dupa mese, atunci cand alimentele digerate ajung la nivelul zonei ingustate din intestin, ingustare (stenoza) produsa de cresterea tumorii. Contractiile intense ale musculaturii peretelui intestinal necesare depasirii de catre continut a zonei ingustate se traduc prin colicile abdominale, iar zgomotul intens este determinat de trecerea lichidului intestinal prin acea zona. Cand tumora a crescut destul de mult, vasele sangvine din peretele intestinal-ulceratie intestinala se erodeaza, apare hemoragia digestiva. Majoritatea sangerarilor apar ca hemoragii oculte, invizibile cu ochiul liber, dar deduse prin dezvoltarea de catre pacient a anemiei. Sindromul carcinoid se manifesta prin inrosirea brusca a fetei si cu diaree dupa efort fizic. Majoritatea acestor sindroame apar insa in stadiul cu metastaze hepatice, dar nu neaparat, deci nu ajuta la diagnosticarea precoce a acestui tip tumoral. Alte forme de manifestare ale bolii sunt  durerile abdominale tip colica, ulterior asociind greturi si varsaturi pana la ocluzie, in cazul tumorilor obstructive, diareea initial apoasa, apoi cu picaturi uleioase (steatoree) din cauza instalarii sindromului de malabsorbtie, lipsa de putere, lipsa poftei de mancare, scaderea in greutate semnificativa, febra.

    ......................................................................................................................................................................................................................

    Cancer la Cap (Tumori Cerebrale)

    Tumorile cerebrale sunt mase de celule maligne care pot creste in creier sau pe invelisurile acestuia, pot  fi primare sau secundare.Tumorile primare ale creierului se dezvolta chiar din celulele creierului, iar cele secundare se numesc metastaze cerebrale (cu origine la nivelul altor structuri). Tumorile cerebrale primare cele mai frecvente apar la nivelul celulelor gliale si se numesc glioame. Glioamele sunt cele mai frecvente dintre tumorile primitive ale sistemului nervos central la adult. Ele grupeaza diferite tipuri de tumori cerebrale, benigne (astrocitom, oligodendrogliom) sau maligne (glioblastom).

    Tumorile cerebrale sunt mase de celule maligne care pot creste in creier sau pe invelisurile acestuia, pot  fi primare sau secundare.

    Tumorile primare ale creierului se dezvolta chiar din celulele creierului, iar cele secundare se numesc metastaze cerebrale (cu origine la nivelul altor structuri).

    Tumorile cerebrale primare cele mai frecvente apar la nivelul celulelor gliale si se numesc glioameGlioamele sunt cele mai frecvente dintre tumorile primitive ale sistemului nervos central la adult. Ele grupeaza diferite tipuri de tumori cerebrale, benigne (astrocitom, oligodendrogliom) sau maligne (glioblastom).

    Tumorile creierului pot fi benigne sau maligne, primitive sau metastatice, tumorile benigne fiind cele mai intalnite, in timp ce tumorile maligne reprezinta aproximativ 1% din totalul neoplaziilor nou aparute. Tumorile gliale sunt cele mai frecvente, reprezentand 50-60% din totalul tumorilor primitive de la nivel cerebral. Pentru o cincime dintre pacientii care sufera de cancer exista riscul raspandirii cancerului la creier, metastazele la creier fiind cele mai comune forme de tumori maligne ale sistemului nervos central. Odata ce cancerul a ajuns la creier, durata medie de supravietuire este de mai putin de un an. La formarea de noi tumori in organe indepartate, acestea se comporta la fel ca tumora originala, asadar un cancer la creier care apare la plaman nu va fi cancer de plamani.

    Exista foarte multe tipuri de tumori cerebrale, cele mai frecvente fiind:
    -Astrocitomul: celule de sustinere ale sistemului nervos. Gradul de malignitate este stabilit de anatomo-patolog in functie de caracteristicile celulelor. Astrocitoamele de grad mic reprezinta peste 15% din tumorile persoanelor tinere, iar supravietuirea la 10 ani este de 50%.
    -Glioblastomul: cea mai frecventa si mai agresiva tumora a creierului. Supravietuirea dupa operatie si tratament oncologic este in medie de 13 luni.
    -Oligodendrogliomul: tumora provine din oligodendrocite, celule care produc mielina care acopera tecile nervoase. Ependimomul: Tumora apare din celulele ependimului care captuseste cavitatile lichidiene ale creierului. Tumora apare atat la adulti, cat si la copii, are o frecventa de aparitie mai mica, iar supravietuirea la 5 ani este in jur de 50-60%.
    -Meningiomul: apare din celulele arahnoidei care inveleste creierul. Reprezinta circa 25 % din totalul tumorilor cerebrale. Majoritate sunt benigne si se pot trata cu succes prin rezectie neurochirurgicala.
    -Dermoidul si epidermoidul: sunt tumori care apar in special in fosa posterioara a creierului si sunt leziuni benigne formate din keratina. Se gasesc de obicei pe linia mediana si pot include elemente din piele, par, glande sudoripare si sebacee.

    Factori de risc:

    Tumorile cerebrale pot aparea la orice varsta. Copiii cu varsta de mai putin de 2 ani si batranii au un risc particular de a dezvolta tumori cerebrale, care le-ar scurta semnificativ viata. Interesant este ca tipurile de tumori dezvoltate pe diferite grupe de varsta variaza foarte mult. De exemplu, glioblastomul (o tumora cu malignitatea ridicata) are incidenta cea mai mare la batrani, in timp ce meduloblastomul este mai frecvent la copii. Amandoua tipurile de tumora pot cauza decesul, dar se comporta clinic foarte diferit observandu-se ca riscul de imbolnavire creste dupa varsta de 50-60 de ani. Tumorile cerebrale sunt al doilea lea tip de cancer ca si frecventa in randul copiilor. Persoanele care au antecedente familiale (cei care au avut in familie persoane diagnosticate cu glioblastom, forma de gliom malign cu evolutie rapida, care apare la varsta mijlocie in emisferele cerebrale, prezinta un risc de doua ori mai crescut de a dezvolta aceasta tumoare si de patru ori mai mare in cazul astrocitomului) in ceea ce priveste tumorile de cancer la creier sau cele care lucreaza intr-un mediu cu expunere la radiatii prezinta un risc mai crescut de a dezvolta tumori canceroase. De asemenea, exista posibilitatea ca expunerea indelungata la campul electromagnetic emis de telefonul mobil sa sporeasca riscul de aparitie al cancerului la creier sau a altor tumori ale sistemului nervos (tumora a nervului acustic - neurom).

    Simptome:

    Simptomele care apar in aceasta afectiune depind de dimensiunile tumorii si de localizarea acesteia. Momentul aparitiei simptomului in dezvoltarea tumorii este corelat in majoritatea cazurilor cu tipul de tumora - in cazul unei tumori benigne, cu o dezvoltare prelungita, simptomele se instaleaza tarziu, iar in cazul unei tumori maligne, din cauza evolutiei rapide, simptomele apar devreme. O tumora la creier poate apasa pe regiuni importante din creier cauzand pierderi de cunostinta si crize, aceste fiind simptomele cele mai evidente, urmate de greata, voma, vedere dubla si somnolenta, lipsa de coordonare in miscare, tulburari de auz, vorbire, afectarea capacitatii de concentrare, probleme de memorie, amorteli la nivelul membrelor, paralizie faciala etc. Tumorile cerebrale se manifesta clinic prin progresia subacuta a unui deficit neurologic focal, convulsii sau afectarea neurologica non-focala. Tumorile metastatice se manifesta si prin simptome sistemice ca anorexie, scadere in greutate, stare generala alterata si stare subfebrila.

    Sindroamele neurologice de focalizare sunt rezultatul compresiei neuronilor si substantei albe prin efectul de masa al tumorii (expansiunea tumorala) si prin edemul pe care aceasta il produce.

    Sindroamele neurologice de focalizare sunt: 

    Sindromul de lob frontal - tulburari psihice, epilepsia, crizele grand mall, crizele focalizate jacksoniene, afazia si agrafia, pareza nervului facial, tulburari motorii care devin cu atat mai accentuate cu cat tumora intereseaza mai mult aria motorie a lobului frontal.
    Sindromul de lob parietal - o tumora care se dezvolta la nivelul lobului parietal are ca manifestari clinice crizele de epilepsie senzitiva, tulburarile de sensibilitate, tulburarile somatognozice, tulburarile motorii materializate printr-o usoara hemipareza, atrofiile musculare ale membrului superior controlateral (eminenta tenara si hipotenara).
    Sindromul de lob temporal - in cazul dezvoltarii unei tumori la nivelul lobului temporal, apar frecvent tulburari de vorbire si tulburari psihice. Hipertensiunea intracraniana, hipoestezii superficiale, tulburarile oftalmologice.
    Sindromul de lob occipital - tumorile de lob occipital sunt mai rare. Tulburarile vizuale sunt unul din cele mai importante semne ale tumorilor cu localizare la acest nivel. Alte simptome de lob occipital sunt tulburarea de vorbire, hemipareza controlaterala, tulburari cerebeloase sub forma unor tulburari de echilibru nesistematizate.
    Sindromul de fosa cerebrala posterioara - tumorile care se dezvolta la acest nivel, in zona cerebelului, determina grave perturbari in curgerea normala a lichidului cefalorahidian. Din aceasta cauza, simptomatologia clinica este dominata de sindromul de hipertensiune intracraniana.

    ....................................................................................................................................................................................................................

    Cancer la ochi

    Cancerul de ochi sau retinoblastomul reprezinta o tumora maligna care se dezvolta la nivelul retinei, tumora care apare in copilarie, uzual pana la varsta de 5 ani. Boala este cauzata in principal de transformarea unor celule imature retiniene, care detin mutatii intr-o gena notata RB1, localizata pe cromozomul 13. Retinoblastomul face parte din categoria bolilor rare, a carei frecventa este estimata la 1:15.000 - 1:20.000 de nou-nascuti. Cu toate acestea, retinoblastomul este cea mai frecventa tumora la nivelul ochiului la copii si al treilea ca frecventa dintre toate cancerele copilului. In jur de 300 de cazuri noi de retinoblastom se diagnosticheaza anual doar in Statele Unite, iar in Marea Britanie anual apar 45 de cazuri noi de retinoblastom.

    Tumora evolueaza rapid in 4 etape
    - Faza incipienta tumoarea se dezvolta endofitic (spre vitros-tumora de culoare alb-rozie prezinta vase de neoformatie) sau exofitic catre spatiul subretinian producand dezlipire de retina. 
    - Faza de hipertensiune intraoculara tumora invadeaza progresiv tot ochiul;clinic apare buftalmia 
    - Faza de exteriorizare- tumoarea se propaga in afara globului ocular 
    - Faza de generalizare locala si prin metastaze la distanta 

    Factori de risc

    - ereditara. In aproximativ 40% dintre cazuri, copiii afectati prezinta forma ereditara a bolii. Aproximativ 10% dintre pacienti au antecendente familiale cunoscute, adica in familie au mai existat cazuri de retinoblastom, ceilalti dezvoltand boala din cauza unor mutatii noi (mutatie „de novo”). In cazul pacientilor cu forma ereditara de retinoblastom exista riscul de a dezvolta si alte forme de tumori, cu alte localizari decat cea oculara. Predispozitia ereditara rezulta din existenta unei mutatii germinale transmisa fie de la un parinte afectat, fie in urma unei mutatii aparute „de novo” in celulele germinale parentale (cel mai adesea la tata) sau in timpul dezvoltarii embrionare. Mutatiile germinale care determina predispozitia la retinoblastom sunt transmise dupa un model autozomal dominant, cu un risc de aproximativ 50% pentru urmasii unui pacient cu retinoblastom. Retinoblastomul poate fi unifocal, atunci cand o singura tumora este prezenta sau multifocal, caz in care este vorba de prezenta mai multor tumori la nivelul aceluiasi ochi sau cu extensie la ambii ochi. Diagnosticul precoce al bolii reprezinta o conditie importanta in managementul bolii, nediagnosticata si netratata la timp, ea putand deveni o conditie fatala.

    Simptome

    - leucocoria, adica aparitia unei pete, de culoare albicios-galbuie, la nivelul pupilei,
    - strabismul (privirea incrucisata).
    - lacrimarea abundenta,
    - ochiul rosu dureros, glaucomul (cresterea presiunii in interiorul globului ocular)
    - ingustarea campului vizual sau pierderea vederii

    Dezvoltarea tumorii, cu invazia nervului optic si la interiorul craniului, se poate produce in stadiile avansate si constituie complicatii de temut a retinoblastomului, putand conduce la deces.

    Metode de diagnostic

    Diagnosticul este stabilit cel mai adesea de un medic oftalmolog, care va efectua examenul fundului de ochi, dupa o prealabila dilatare a pupilei cu ajutorul unor picaturi administrate in ochiul copilului. In acest mod, se poate observa, tumora ca o masa de culoare alba, la nivelul retinei. Ulterior, examinarile se pot completa cu computer-tomografia (CT) sau cu rezonanta magnetica nucleara (RMN). Dup ace tumoarea a fost extirpata, poate fi examinata histo-patologic acordandu-se o atentie deosebita analizei nervului optic, pentru a stabili o posibila invazie de vecinatate a celulelor tumorale la nivelul acestuia.

    Analiza cromozomiala si testele de genetica moleculara pot evidentia tipul de anomalie genetica care sta la baza aparitiei retinoblastomului, in fiecare caz in parte. Vor fi avute in vedere si alte examinari de specialitate, pentru a evalua posibile tumori cu alte localizari decat cele oculare, tinand cont ca, astazi, se stie ca mutatiile la nivelul genei RB1 pot fi implicate si in aparitia altor tipuri de tumori, cum ar fi tumorile tesuturilor moi, osului, plamanilor sau vezicii urinare. Pentru cazurile in care a fost depistata prezenta unei mutatii mostenite pe una din genele alele (perechi) RB1, se recomanda examinarea ochiului lunar, pana la un an si apoi mai putin frecvent, pana la varsta de trei ani.

    Tratament

    Optiunile de tratament includ fotocoagularea, crioterapia (inghetarea tumorii), chimioterapia combinata, urmata de tratament laser local sau pentru a distruge celulele tumorale restante, radioterapie. In cazurile cu tumora extinsa se incearca o terapie conservativa, prin combinatia dintre chimioterapie si radioterapie. Tratamentul radical consta in enucleere (extirparea globului ocular afectat), urmata, de obicei, de chimioterapie, atunci cand se urmareste evitarea aparitiei unor posibile tumori secundare. Este foarte importanta o urmarire atenta a cazurilor pentru detectia precoce a unei posibile noi tumori intraoculare.

    Evolutie si prognostic

    Daca boala este depistata devreme, retinoblastomul este curabil intr-un procent de peste 95% din cazuri, iar perioada de un an de la tratament fara recidive ale bolii sau metastaze face ca boala sa poata fi considerata vindecata. La ora actuala, se considera ca rata de supravietuire la trei ani este mai mare de 90%, la aceasta contribuind si aparitia de metode noi de tratament, cu eficienta dovedita si cu un grad superior de calitate in ceea ce priveste prezervarea vederii in cazurile de retinoblastom. Spre exemplu, in ceea ce priveste radioterapia, metodele actuale permit o afectare minima a tesuturilor sanatoase din jurul tumorii.

    ......................................................................................................................................................................................................................

    Cancer la San (cancer mamar)  

    Cancerul la san (cancer mamar) este definit ca un neoplasm malign al glandei mamare, fiind unul dintre cele mai comune tipuri de cancer fatal la femei. Boala se caracterizeaza printr-o evolutie cu variabilitate extrem de mare de la o pacienta la alta, depistarea din timp prin autoexaminarea sanului si mamografie fiind foarte importante. Prin autoexaminare, iregularitati precum excrescente sau noduri, pot fi detectate inainte ca boala sa ajunga sa se imprastie. Pericolul asociat cu toate tipurile de cancer, dar in special cancerul la san, este ca boala poate evolua mai repede odata ce a invadat sistemul limfatic.

    Cancerul la san (cancer mamar) este definit ca un neoplasm malign al glandei mamare, fiind unul dintre cele mai comune tipuri de cancer fatal la femei. Glanda mamara sau sanul este alcatuita din lobi si ducte. Fiecare glanda mamara este formata din 15-20 de segmente numite lobi, care, la randul lor, sunt formati din segmente mai mici, numite lobuli. Boala se caracterizeaza printr-o evolutie cu variabilitate extrem de mare de la o pacienta la alta, depistarea din timp prin autoexaminarea sanului si mamografie fiind foarte importante. Prin autoexaminare, iregularitati precum excrescente sau noduri, pot fi detectate inainte ca boala sa ajunga sa se imprastie. Pericolul asociat cu toate tipurile de cancer, dar in special cancerul la san, este ca boala poate evolua mai repede odata ce a invadat sistemul limfatic. 
    In structura sanului sunt prezenti atat ganglioni limfatici, cat si vase limfatice. Prin intermediul vaselor limfatice este transportat un lichid incolor numit limfa catre statiile limfatice numite ganglioni limfatici (structuri mici asemanatoare boabelor de fasole, care sunt raspanditi in intreg organismul). Rolul ganglionilor limfatici (se gasesc langa san, sub brat, deasupra claviculei si in cutia toracica) este de a filtra anumite substante din limfa si de a ajuta organismul sa lupte impotriva infectiilor si anumitor afectiuni.

    Cel mai intalnit tip de cancer mamar este carcinomul ductal, care se dezvolta de la nivelul ductelor. Cancerul de san care se dezvolta de la nivelul lobilor sau lobulilor se numeste carcinom lobular si este cel mai frecvent tip de cancer mamar care afecteaza ambii sani. Carcinomul mamar inflamator este unul dintre cele mai rare tipuri de cancer, in care sanul prezinta semne inflamatorii, precum roseata, caldura locala sau tumefactia.

    Exista mai multe statii ale cancerului de san. Stadiul I - cand tumora este de 2 centimetri sau mai mica si este limitata la nivelul sanului, stadiul IIA - tumora nu este depistata la nivelul glandei mamare, dar este detectata la nivelul ganglionilor limfatici axilari, tumora este de 2 centimetri sau mai mica si s-a raspandit la nivelul ganglionilor limfatici axilari, tumora este mai mare de 2 centimetri dar nu depaseste 5 centimetri si nu s-a raspandit la nivelul ganglionilor limfatici axilari, stadiul IIB - este mai mare de 5 centimetri, dar nu s-a raspandit la nivelul ganglionilor limfatici axilari, stadiul IIIA - tumora nu este depistata la nivelul sanilor, dar este detectata la nivelul ganglionilor limfatici axilari care sunt ca o masa conglomerata, atasati unul de celalalt sau sunt atasati de alte structure, tumora este de 5 centimetri, stadiul IIIB - tumora poate avea orice dimensiune si s-a raspandit la nivelul tesuturilor din apropierea sanilor (la nivelul pielii sau a peretelui toracic, inclusiv la nivelul coastelor si tesutului muscular al toracelui),  se poate raspandi la nivelul ganglionilor limfatici din interiorul sanului sau de sub brat, stadiul IIIC s-a raspandit la nivelul ganglionilor limfatici subclaviculari si la nivelul ganglionilor limfatici din apropierea gatului, se poate raspandi la nivelul ganglionilor limfatici din interiorul glandei mamare sau de sub brat (axilari) si la nivelul tesuturilor din apropierea sanului. In stadiul IIIC operabil, tumora este depistata la nivelul a 10 ganglioni limfatici sau mai multi de sub brat, este depistata in ganglionii limfatici subclaviculari si in apropierea gatului de aceeasi parte a organismului cu tumora de san, este depistata la nivelul ganglionilor limfatici din interiorul sanului afectat si la nivelul ganglionilor axilari sateliti.

    In stadiul IIIC inoperabil, tumora s-a raspandit la nivelul ganglionilor limfatici supraclaviculari si din apropierea gatului de aceeasi parte a organismului ca si sanul afectat de cancer. stadiul IV - tumora s-a raspandit la nivelul altor organe din corp, cel mai adesea la nivelul oaselor si plamani.

    Sarcina nu agraveaza cancerul de san. Totusi, daca boala este descoperitain primul trimestru de sarcina, se poate recomanda intreruperea acesteia pentru inceperea tratamentului. Daca boala este diagnosticata mai tarziu,tratamentul chirurgical este efetuat, dar radioterapia si chimioterapiase amana pana dupa nastere, care poate fi provocata in momentul in care fatul este viabil.

    Femeia tratata pentru cancer de san poate sa-si planifice o sarcina, cu conditia respectarii unui interval de 2 ani dupa terminarea tratamentului, pentru supravegherea evolutiei bolii. Bineinteles ca alaptarea nu este recomandata.

    Factori de risc:

    Traumatismele mici si repetate la nivelul sanilor, dieta bogata in grasimi si dulciuri rafinate, folosirea indelungata a anticonceptionalelor hormonale, fumatul. Factorii de risc sunt toti acei factori care cresc riscul unei persoane de a dezvolta cancer. Alte cauze care pot duce la aparitia cancerului de san sunt stresul, menstruatia precoce (inainte de varsta de 12 ani), terapia cu estrogeni post-menopauza, lipsa alaptatului, consumul de alcool, sarcina la varsta mai mare de 30 ani, expunerea excesiva la soare, examene radiologice repetate, tulburari hormonale (hipo- sau hipertiroidism), utilizarea pilulelor contraceptive, consumul de alcool, rasa alba, conditiile socio-economice favorizate si expunerea la doze mari de radiatii ionizante, antiperspirantele, uneori este provocat si de mutatiile genetice mostenite.

    Cancerul de san transmis ereditar reprezinta aproximativ 5 pana la 10% dintre toate tipurile de cancer. De asemenea, exista un risc major de aparitie a cancerul ovarian precum si un risc crescut de a dezvolta alte tipuri de cancer cu alta localizare. Barbatii care au prezente gene modificate raspunzatoare de cancerul de san, au un risc crescut de a dezvolta aceasta afectiune. Pentru depistarea genelor "defecte" exista posibilitatea efectuarii unor teste genetice, care sunt recomandate uneori si altor membri ai familiei cu risc crescut de a dezvolta cancer.

    Desi unele studii au sugerat ca un avort indus in antecedente poate spori riscul de cancer mamar, alte studii nu au evidentiat aceasta asociere. Expunerea la pesticide, precum DDT, a fost analizata cu o atentie sporita de catre cercetatori, deoarece unele pesticide pot fi estrogeni, astfel incat pot mima activitatea estrogenilor naturali. 

    Simptome:

    In cancerul mamar 0,3-0,5% din cazuri sunt asimptomatice. Primul semn al aparitiei cancerului de san ar putea fi descoperirea unui nodul, cel mai frecvent situat in portiunea superioara a sanului, in apropierea axilei. Alte simptome sunt secretia mamelonara si deformarea areolei sau a mamelonului (retractie).

    Nu orice nodul de san este obligatoriu canceros. Poate fi vorba de un chist, de o congestie dureroasa legata de perioada premenstruala, sau de un adenofibrom, o tumora benigna frecventa. Cancerul mamar, cel mai adesea unilateral, se intalneste mai ales de partea stanga. In mod obisnuit cancerul mamar are o evolutie locala prin extensie directa, din aproape in aproape sau prin permeatie (patrunderea celulelor sub forma de coloana) si invazia limfaticelor si capilarelor.

    Procesul de extensie locala se face fie catre fascia muschiului pectoral si peretele toracic, fie catre tegumente pe care le poate invada, dand semnele caracteristice de coaja de portocala, edem, ulceratii cu suprainfectii si hemoragii. Evolutia regionala se traduce prin aparitia adenopatiei axilare, iar atunci cand ganglionii limfatici subclaviculari sunt invadati, apare blocajul limfatic ce determina edemul sanului si al bratului de partea bolnava. La distanta, cancerul mamar poate da metastaze pe cale limfatica si sangvina, cu localizare mai frecventa in plamani, oase, ficat, creier, suprarenale, ovar, tegumente.

    Investigatii:

    Investigatiile prin care se examineaza sanii au ca scop depistarea si diagnosticarea cancerului mamar. Teste si proceduri folosite in acest scop: mamografiabiopsia (metoda prin care se preleveaza celule sau fragmente de tesut de la nivelul tumorii pentru a fi examinate la microscop in scopul de a determina modificarile cauzate de cancer). In situatia depistarii unei formatiuni neobisnuite la nivelul sanului este necesara efectuarea unei incizii pentru a preleva o portiune din acea formatiune. 

    Exista patru tipuri de biopsie: biopsie excizionala, incizionala, intralezionala sau biopsia prin aspiratie.

    Forme clinice: cancerul femeii insarcinate, schirul atrofic al femeii in varsta, maladia Paget a mamelonului, carcinoamele in situ intracanaliculare, tumora Phyllodes sau sarcomul sanului, mastita acuta carcinomatoasa, microcalcificari izolate.

    Tratament:
    Metode:
    a) Chirurgical:
     radical: mesectomie si evidare ganglionara axilara, cu posibilitate de chirurgie plastica secundara sau conservator:mastectomie partiala, asociata cu o evidare axilara si radioterapie complementara.
    b) Radioterapie: poate fi exclusiva, preoperatorie, postmastectomie.
    c) Chimioterapie: poate fi pre sau postoperatorie.
    d) Hormonoterapie: numai in prezenta receptorilor hormonali si este adjuvanta sau paliativa.
    Alte tumori ale sanului: adenofibromul, chistul solitar, mastoza fibrochistica, tumorile Phyllodes, hiperplaziile epiteliale.

    ......................................................................................................................................................................................................................

    Cancer Laringian  

    Cancerul lariginan este o tumora maligna situata la nivelul laringelui. Laringele sau organul fonatiei este un organ al aparatului respirator, situat in partea anterioara a gatului, in partea superioara a traheii, care realizeaza legatura intre faringe si trahee, si in care sunt situate coardele vocale. Tumorile maligne ale laringelui reprezinta jumatate din cancerele din zona ORL. Cancerul de laringe se situeaza pe primul loc in cadrul neoplaziilor sferei OLR, afectand preponderent sexul masculin de varsta medie (40-50 de ani), fumator si consumator de alcool.

    Cancerul lariginan este o tumora maligna situata la nivelul laringelui. Laringele sau organul fonatiei este un organ al aparatului respirator, situat in partea anterioara a gatului, in partea superioara a traheii, care realizeaza legatura intre faringe si trahee, si in care sunt situate coardele vocale. Tumorile maligne ale laringelui reprezinta jumatate din cancerele din zona ORL. Cancerul de laringe se situeaza pe primul loc in cadrul neoplaziilor sferei OLR, afectand preponderent sexul masculin de varsta medie (40-50 de ani), fumator si consumator de alcool. In Romania, cancerul laringian se situeaza pe locul 7 la barbati si locul 27 la femei. Decesele prin cancer laringian reprezinta aproximativ 2,2% din totalitatea deceselor prin cancer ale aparatului respirator.

    Cancerul laringian este de mai multe feluri, in functie de locul unde s-a instalat: cancerul supraglotic (afecteaza epiglota si vestibulul laringian), cancerul glotic (afecteaza coarda vocala, determina disfonie permanenta cu evolutie progresiva, tuse iritativa), cancerul subglotic (este de tip infiltrativ, stenozant reducand progresiv lumenul acestui etaj, apoi invadeaza corzile vocale si traheea), cancerul faringo laringian (debuteaza la nivelul plicii ariteno-epiglotice, cu invadarea peretelui faringo-laringian). Diagnosticul tumorilor maligne laringiene se stabileste pe baza anamneziei, examenului obiectiv, examenului radiologic si tomografic, examenului endoscopic, a biopsiei si examenului histopatologic. Tramentul se face in functie de marimea tumorii, de gradul de extindere etc. Modificarile evidente la nivel laringian si la nivelul corzilor vocale produse in scurt timp, impun biopsia si examenul histopatologic.

    Diagnostic si tratament: 

    Diagnosticul tumorilor maligne laringiene este stabilit pe baza anamneziei, examenului obiectiv, examenului radiologic si tomografic, examenului endoscopic, a biopsiei si examenului histopatologic. Tramentul se face in functie de dimensiunea tumorii sau de gradul de extindere. Modificarile evidente la nivel laringian si la nivelul corzilor vocale produse in scurt timp necesita biopsia si examenul histopatologic.

    Tratamentul cancerului laringian presupune: traheotomie cand tumora are dimensiuni mari si produce obstructia cailor aeriene superioare, radioterapie sau cordectomie laser in stadiile incipiente, laringectomie in cazul stadiilor mai avansate, urmate de radioterapie postoperatorie, sonda nazo-gastrica, daca tumora invadeaza orificiul esofagian superior, morfina si alte analgezice pentru diminuarea durerilor.  Majoritatea cazurilor sunt tratate chirurgical sau prin radioterapie. Chimioterapia citostatica si terapia imunologica au un rol pregatitor pentru terapia radiochirurgicala.

    Tratamentul poate fi partial sau nu si se bazeaza pe radioterapie, tratament chirurgical sau asocierea celor doua.

    Interventiile partiale: planul glotic - cordectomie, laringectomie frontolaterala, planul supraglotic - epiglotectomia, laringectomia supraglotica, laringectomia reconstructive.

    Principala interventie radicala: laringectomia totala.

    Forme clinice: cancerul de coarda vocala (tumora localizata, fara adenopatie palpabila, fara metastaza) are un prognostic favorabil. Asociaza disfonie precoce, dispnee tardiva, afectare ganglionara rara, mobilitatea corzii vocale si a laringelui normala.

    Alte forme sunt: cancerul ventriculului, cancerul peretului cartilaginos laringian, cancerul vestibulului.

    Factori de risc: Ca si in cazul cancerului cavitatii orale, factorii de risc care ii favorizeaza aparitia sunt consumul cronic de alcool si tabagismul sever, septicitatea buco-dentara, leziuni laringiene precanceroase (papilom leucoplazie) sau mediul de munca poluat.

    Simptome: disfagia (inghitire dificila), tulburarile de voce, tulburarile respiratorii, senzatia de corp strain, tusea, carora li se asociaza dispneea (respiratie dificila) persistenta si progresiva, scaderea in greutate, formatiune palpabila la nivel cervical, halena (miros greu al expiratiei), largirea laringelui.

    Factori alimentari si nutritionali: alimentatia trebuie sa fie bogata in fructe si legume, in special cele care contin vitaminele A si B si retinoide. Nu sunt suficienti nutrientii din alimentatie, fiind nevoie si de suplimente. E nevoie de o cantitate totala de vitamina A care sa nu depaseasca de 25.000 Ul zilnic.

    ......................................................................................................................................................................................................................

    Cancer Nazal 

    Cancerul nazal poate avea ca punct de plecare mucoasa nazala. In acest caz este vorba de adenocarcinom sau poate proveni din partile osoase, fiind vorba de osteosarcom. Cancerul nazal este foarte rar, reprezentand mai putin de 2% din toate tumorile tractului respirator. Desi carcinomul cu celule scuamoase este cel mai frecvent tip de cancer nazal, multe alte tipuri pot apare, printre care adenocarcinomul, melanomul, diferite tipuri de sarcoame, papiloame,  limfoame. 

    Cancerul nazal poate avea ca punct de plecare mucoasa nazala. In acest caz este vorba de adenocarcinom sau poate proveni din partile osoase, fiind vorba de osteosarcom. Cancerul nazal este foarte rar, reprezentand mai putin de 2% din toate tumorile tractului respirator. Desi carcinomul cu celule scuamoase este cel mai frecvent tip de cancer nazal, multe alte tipuri pot apare, printre care adenocarcinomul, melanomul, diferite tipuri de sarcoame, papiloame,  limfoame. 
    Carcinomul cu celule scuamoase pornes te de la nivelul pielii. El reprezinta cel mai frecvent tip si reprezinta efectele fumatului sau expunerea ocupationala la praf sau fumuri chimice. Adenocarcinoamele sunt malignitati care apar la nivelul tesutului glandular. Adenocarcinoamele nazale sunt de asemeni deseori asociate cu expunerea ocupationala la praf sau fumuri chimice.

    Factori de risc: poate fi erediatara sau poate fi cauzata de un virus, razele solare, surse de radiatie sau de unele substante chimice la care persoana este expusa, de obicei, prin ingestia de alimente si lichide sau prin respiratie, utilizarea produselor din tutun au fost puternic asociate cu aparitia adenocarcinomului si a carcinomului cu celule scuamoase la nivelul nasului. Expunerea ocupationala cronica la piele, lana, praf de lemn sau diferite substante chimice, in special nichel, dioxan, nitrozamine, crom folosite in fabricarea vopselurilor, formaldehida, au fost demonstrate ca avand un rol in aparitia cancerului nazal. Exista tipuri mai rare de cancer nazal in care un rol important il au unele virusuri: Epstein-Barr sau papiloma virusul uman. Persoanele cu mutatia genetica care determina retinoblastomul ereditar au un risc mult mai mare de aparitie a cancerului nazal decat media din populatia generala, lucru care arata ca modificarea genetica, care determina afectiunea lor de baza poate contribui si la aparitia cancerului nazal.

    Simptome: Persoanele care au cancer nazal pot crede, la inceput, ca au o raceala sau o infectie cronica sinusala. Pot simti nasul infundat, secretii nazale persistente sau sangerari nazale repetate.

    Alte simptome pot aparea daca tumora a invadat alte tesuturi din jurul nasului, in special orbita ochiului sau baza craniului: vedere dubla, exoftalmie, prezenta unei tumefieri la nivelul fetei sau in jurul ochiului, pierderea dintilor, cefalee frecventa. In stadiile avansate, pacientii cu cancer nazal pot suferi de oboseala, pierdere in greutate, lipsa apetitului si febra.

    Diagnostic

    Pacientii care au simptomele prezentate mai sus vor fi examinati prin endoscopia cavitatii nazale (si posibil si a sinusurilor) pentru a verifica prezenta tumorii. Un diagnostic cert necesita biopsie, in care o bucata mica din tumora este prelevata si examinata microscopic pentru a vedea tipul de celule pe care il contine. Dupa diagnosticarea cancerului nazal (in functie de tipul de cancer), pacientii vor fi supusi unui examen radiologic prin radiografie simpla, tomografie computerizata sau imagistica prin rezonanta magnetica. 

    Prin aceste metode va fi vizualizata tumora si cat din aceasta a invadat tesuturile din jur. Intrucat tratamentul pentru cancerul nazal si pentru cancerul sinusurilor paranazale implica interventia chirurgicala intr-un spatiu mic si complex care obliga medicul sa stabileasca limite chirurgicale foarte precise, majoritatea cancerelor nazale fiind diagnosticate in stadii avansate Este foarte important sa fie evaluata cu foarte mare atentie tumora pentru a stabili cel mai bun plan de tratament. Daca tumora a invadat alte tesuturi, medicul poate programa mai intai o explorare chirurgicala a tumorii pentru a o evalua mai bine si a determina operabilitatea ei.

    Stadializare

    Stadializarea tumorilor nazale se realizeaza prin inspectia vizuala a tumorii sau vizualizarea tumorii prin tehnici imagistice ca radiografia, imagistica prin rezonanata magnetica sau tomografia computerizata. In sistemul TNM de stadializare a cancerului, T reprezinta cresterea locala a tumorii, N descrie extinderea tumorii la nodulii limfatici si M descrie raspandirea acesteia, sau metastazele cancerului in locuri mai indepartate de originea sa. Majoritatea cancerelor nazale (pana la 80%) sunt deja extinse in corp la momentul in care simptomele sunt destul de persistente pentru a trimite pacientul la medic. Acest fapt, alaturi de faptul ca zona este foarte complexa din punct de vedere anatomic si foarte mica, face foarte importanta planificarea foarte atenta a tratamentului inca de la inceput, cu participarea unei echipe multidisciplinare si prin evaluarea foarte atenta a bolii inainte de inceperea tratamentului. 

    Tratament
    Tratamentul va fi diferit, intrucat cancerele cavitatii nazale si ale vestibulului includ multe tipuri diferite de cancer, in functie de tipul de cancer implicat, de localizarea sa si de raspandirea sa. Tratamentul cancerului nazal este strict individualizat, neexistand o practica standard aplicabila, in majoritatea cancerelor nazale tratamentul implica indepartarea chirurgicala a tumorii urmata de patru-cinci saptamani de radioterapie. In cancerele avansate, poate fi utilizata radioterapia preoperatorie. Totusi, intrucat radioterapia s-a dovedit eficienta pentru cancerele nazale si intrucat iradierea terapeutica are un rezultat cosmetic mai bun decat indepartarea chirurgicala a tumorii, pentru multe tipuri de cancere nazale, radioterapia va fi modalitatea de tratament initala. Daca se practica indepartarea chirurgicala a tumorii radioterapia postoperatorie este folosita pentru a distruge orice tesut canceros ramas. Tumorile initial tratate prin radioterapie sau prin indepartare chirurgicala care recidiveaza vor fi tratate printr-o varianta neincercata sau printr-o combinatrie a celor doua. Iradierea externa poate fi suplimentata in special in cancerele avansate ale vestibulului nazal prin implanturi radioactive interne. In plus in stadiile avansate sau in cancerele nazale recurente poate fi folosita si chimioterapia. Medicamentele sunt folosite de cele mai multe ori in combinatii, intrucat ele ofera cel mai mare efect de distrugere a celulelor canceroase, in timp ce minimalizeaza sansele pentru efecte adverse serioase. Din cauza prezentarii in stadii avansate a pacientului la medic, mai putin de jumatate dintre pacientii cu cancer nazal supravietuiesc. Cancerul nazal este unul mai rar, desi multi pacienti au metastaze ale nodulilor limfatici sau in alte organe (in special plamani), metastazele nu sunt de obicei motivul decesului pacientilor. Majoritatea pacientilor cu cancer nazal mor din cauza invaziei tumorii in zone vitale ale creierului.

    ......................................................................................................................................................................................................................

    Cancer Osos

    Cancerul osos este o tumora maligna care afecteaza din ce in ce mai multi copii si adolescent. Tumorile osoase pot fi benigne (necancerigene) sau maligne (canceroase). Tumorile osoase benigne sunt mai des intalnite decat cele maligne. Ambele tipuri pot sa se dezvolte, sa avanseze sa preseze sau sa comprime in cartilaje. Formele cancerului osos: osteosarcomul, condrosarcomul, sarcomul lui Erwing.

    Cancerul osos este o tumora maligna care afecteaza din ce in ce mai multi copii si adolescent. Tumorile osoase pot fi benigne (necancerigene) sau maligne (canceroase). Tumorile osoase benigne sunt mai des intalnite decat cele maligne. Ambele tipuri pot sa se dezvolte, sa avanseze sa preseze sau sa comprime in cartilaje.

    Cancerul osos poate aparea sub trei forme: osteosarcomul - este cel frecvent  tip de cancer, care se dezvolta in tesuturi noi si in oasele aflate in dezvoltare, condrosarcomul - apare in cartilaje si este intalnit in randul adultilor de peste 50 de ani, sarcomul lui Erwing - forma de cancer care apare in tesuturile nervoase imature din maduva osoasa. Osteosarcomul si sarcomul lui Erwing sunt forme care sunt intalnite cel mai frecvent in randul copiilor sau adultilor tineri cu varsta cuprinsa intre 10-20 de ani.
    Cancerul osos este problema majora de de sanatate in Romania. Diagnosticarea si tratamentul cancerului osos atinge si alte specialitati conexe.

    Cancerul osos se clasifica in cancer primitiv si secundar al oaselor.
    Cancerul primitiv al oaselor reprezinta un cancer situat in os sau la periferia sa imediata si se dezvolta plecand de la tesutul osos, cartilaginos sau fibros.
    Cancerul secundar al oaselor este localizat la distanta, in os, si reprezinta un cancer al altui organ. Formele de cancer de maduva osoasa includ boli ale mielomului multiplu sau leucemie cronica.
    In general, cauzele cancerului osos primar nu sunt cunoscute. Adultii cu boala Paget a oaselor, care implica dezvoltarea anormala a noilor celule osoase, pot avea un risc crescut pentru osteosarcom.

    Examene paraclinice: examene de laborator: hemoleucograma, VSH, fosfataza alcalina, calcemie, calciurie, hidroxiprolinurie, markeri tumorali (ACE, alfa-fetoproteina), radiografii osoase, scintigrama osoasa, mielograma si punctie biopsie osoasa.

    Cancerul secundar al osului::
    Manifestari: 
    a) Dureri osoase
     - unice sau multiple, de intensitate crescanda, rezistente la antalgice majorate la palpare.
    b) Semne neurologice - o sciatalgie sau o cruralgie cu sau fara sindrom de coada de cal, uneori, o paraplegie sau o nevralgie cervicobrahiala.
    c) Tumefactii palpabile
    d) Fracturi patologice

    e) Semne generale: hipercalcemie acuta uneori revelatoare, astenie.

    Examene paraclinice: examene de laborator: hemoleucograma, VSH, fosfataza alcalina, calcemie, calciurie, hidroxiprolinurie, markeri tumorali (ACE, alfa-fetoproteina), radiografii osoase, scintigrama osoasa, mielograma si punctie biopsie osoasa.
    Tratament:
    a) Tratament etiologic: tratamentul curativ al cancerului primitiv descoperit: cancer mamar, cancer de prostate, cancer tiroidian, cancer pulmonar.
    b) Tratament simptomatic: analgezice uzuale, apoi majore, interventie chirurgicala in caz de metastaza unica si radioterapie curative,-chirurgie decompresiva si radioterapie in caz de compresiune medulara, tratamentul hipercalcemiei: corticoterapie asociata cu Calcitonina si bisfosfonati.

    Factori de risc:

    Cu toate ca nu se cunosc cu exactitate cauzele care determina aparitia cancerului osos, pot fi enumerate o serie de factori care pot expune o persoana la un risc crescut de imbolnavire. Cancerul osos apare mai frecvent la copii si adultii tineri, in special dupa expunerea la radiatii sau tratament chimioterapic. Adultii cu boala Paget, o forma de cancer caracterizata prin dezvoltarea anormala a noilor celule osoase, au un risc mult mai mare de a dezvolta un osteosarcom. Un numar mai mic de cazuri de cancer osos sunt cauzate de ereditate. De exemplu, copiii care mostenesc retinoblastomul (forma neobisnuita de cancer la ochi), sunt expusi unui risc mai mare de a dezvolta osteosarcom. In unele cazuri, cancerul osos poate fi o componenta ereditara, cum se intampla in: Sindromul Li-Fraumeni - Boala se caracterizeaza printr-un risc crescut pentru diferite cancere, inclusive osteosarcom, cancer mamar, cancer cerebral si altele. Sindromul Rothmund-Thomson - determina statura mica, probleme scheletale si eruptii cutanate si risc crescut pentru cancerul osos. Retinoblastomul ereditar - copiii cu aceasta forma rara de cancer a ochiului au un risc mai mare de a dezvolta osteosarcom. Exostoza multipla - copiii cu aceasta afectiune mostenita, care determina formarea de tumori cartilagionase la nivelul oaselor, au un risc crescut pentru condrosarcom.

    Simptome:

    Durerea este simptomul principal in cancerul osos. Exista o caracteristica a cancerului osos - durerea nocturna. Orice pacient care are o durere nocturna ar trebui sa faca anumite investigatii. Simptomele tardive ale cancerului osos sunt cresterile in dimensiune a tumorii sau fracturarea osului fara niciun traumatism prealabil. Pentru diagnosticarea cancerului osos se realizeaza si o biopsie. Pacientii cu metastaze osoase pot prezenta dureri mari ale coloanei vertebrale, pelvisului sau la nivelul extremitatilor, intrucat osul se fragilizeaza din cauza tumorii care l-a invadat. Uneori, pacientii prezinta risc crescut da a li se fractura un os din cauza tumorii (fractura pe os patologic). Aceste fracturi pot determina imposibilitatea pacientului de a merge sau de a efectua activitati fizice curente. Pacientii cu cancer care s-a raspandit la nivelul coloanei vertebrale (metastaze vertebrale) pot dezvolta leziuni nervoase care sa duca la paralizie si pierderea functiei membrelor inferioare. Uneori osul este atat de fragil incat o fractura devine o iminenta. Acesti pacienti, in lipsa tratamentului, sunt fortati sa ramana imobilizati la pat pentru perioade lungi de timp ceea ce poate duce la dezechilibre metabolice secundare cum ar fi cresterea nivelului calciului in sange (hipercalcemia). Un alt simptom este anemia (scaderea nivelului globulelor rosii in sange), fiind o anomalie frecventa a acestor pacienti. Cea mai mare problema  pentru acesti pacienti cu metastaze osoase este in principal pierderea calitatii confortului vietii cotidiene.

    Alte simptome posibile si semne specifice cancerului de oase sunt: inflamarea articulatiilor sau sensibilitate acuta (in cazul tumorilor localizate in sau in vecinatatea articulatiilor), oboseala, febra, slabire in greutate neintentionata.

    Tratament: Chirurgia - cel mai frecvent tratament pentru cancerul osos. Chirurgia pentru cancerul care s-a extins implica indepartarea tumorii impreuna cu o zona de tesut sanatos care il inconjoara. chimioterapia - inainte de interventie (chimioterapia neoadjuvanta) sau dupa chirurgie (chimioterapia adjuvanta) si radioterapia fac posibila chirurgia de pastrare a membrului in multe cazuri. In cazul osteosarcomului, chirurgia de pastrare a membrului implica inlocuirea osului afectat cu o proteza artificiala sau cu os din alta parte a corpului sau provenit de la o alta persoana (trasplant). Daca osteosarcomul se extinde, tratamentul poate implica indepartarea chirurgicala atat a tumorii cat si a metastazelor. Sarcomul Ewing are tendinta de a da rapid metastaze. Tratamentul poate implica chimioterapie multidrog, radioterapie si indepartarea chirurgicala a tumorii primare. Radioterapia implica tratarea cancerului cu fascicule de particule cu energie inalta, sau raze (radiatii), cum ar fi razele gamma sau razele X. Radioterapia poate fi folosita si alaturi de chimioterapie. In plus, uneori medicii folosesc radioterapia pentru a micsora tumora si a reduce presiunea, durerea sau alte simptome care pot aparea.

    ......................................................................................................................................................................................................................

    Cancer Ovarian

    Cancerul ovarian este boala in care celulele maligne sau canceroase se dezvolta in tesutul ovarian, iar de aici tumora se extinde la alte organe vecine, odata cu intrarea bolii intr-un stadiu mai avansat. Cancerul ovarian reprezinta circa 3 la suta din totalul cazurilor de cancer la femeie. Desi este perfect curabil daca este descoperit in stadii incipiente, lipsa unor teste screening si prezentarea tardiva la medic din cauza lipsei simptomatologiei fac ca mortalitatea prin cancer de ovar sa fie mare. In tara noastra este considerata a patra cauza de deces din cauza bolilor canceroase la femeie.

    Cancerul ovarian este boala in care celulele maligne sau canceroase se dezvolta in tesutul ovarian, iar de aici tumora se extinde la alte organe vecine, odata cu intrarea bolii intr-un stadiu mai avansat. Cancerul ovarian reprezinta circa 3% din totalul cazurilor de cancer la femeie. Desi este perfect curabil daca este descoperit in stadii incipiente, lipsa unor teste screening si prezentarea tardiva la medic din cauza lipsei simptomatologiei fac ca mortalitatea prin cancer de ovar sa fie mare. In tara noastra este considerata a patra cauza de deces din cauza bolilor canceroase la femeie.

    Cancerul ovarian reprezinta a patra cauza de mortalitate prin cancer la femei, iar in tara noastra a doua dupa cancerul de col uterin, fiind cea mai grava forma dintre procesele maligne ale aparatului reproductiv. Mai puÈ›in de o treime din totalul cazurilor de cancer de ovar sunt diagnosticate inainte de a metastaza. In general, cancerul ovarian este mai des intalnit in tarile industrializate, in care femeile nasc mai putini copii. Specialistii estimeaza ca 1 din 70 de femei dezvolta cancer ovarian de-a lungul vietii.

    Comparativ cu alte cancere genitale, procentul poate parea scazut, insa agresivitatea lui il face sa ramana una din principalele cauze de mortalitate prin neoplazii la femei. Exista o mare varietate de tumori ovariene, insa peste 90% dintre cele maligne sunt de tip epithelial cele mai frecvente sunt numite chistadenocarcinoame seroase. Termenul de „seros " se refera la continutul de lichid sau ser al tumorii. „Adeno" semnifica dezvoltarea tumorii in tesutul glandular. Unele tumori canceroase ale epiteliului contin o substanta asemanatoare unui gel- numite chistadenocarcinoame mucinoase. Atat cele seroase, cat si cele mucinoase pot avea un continut de substanta solida.

    Cancerul ovarian este diagnosticat mai ales la pacientele de peste 40 de ani, varful maxim al incidentei afectiunii fiind in decada a sasea de varsta, la femeile care au trecut in menopauza, specialistii fiind de parere ca dereglarile hormonale care caracterizeaza aceasta perioada au un important rol in promovarea carcinogenezei. Se pare ca si cancerul de san poate influenta aparitia consecutiva a cancerului ovarian, aceasta agregare neoplazica fiind observata la din ce in ce mai multe paciente. 

    Cancerul ovarian are aproape 40 de forme diferite, unele dinte ele fiind insa predominante. Ovarul este alcatuit din trei tipuri de tesut: epiteliul, capsula care inconjoara ovarul, tesutul din care sunt formate ovulele de tesutul intern stromal, de sustinere a ovulelor.

    Tumorile structurii ovariene interne sunt numite tumori stromale. Acestea pot produce hormoni si cauza tulburari hormonale. De exemplu, tumorile celulelor granuloase (care inconjoara ovulul, pe masura ce acesta se dezvolta) produc estrogeni. Femeile cu astfel de tumori pot avea sangerari vaginale, cauzate de nivelul foarte ridicat de estrogeni pe care il produc. Femeile cu tumori stromale care produc progesteron pot observa simptome de masculinizare: o pilozitate faciala excesiva, acnee, comportament agresiv. Aceste tumori sunt rare, cu aparitie ocazionala la femeile mai varstnice.

    Tumorile tesutului care alcatuieste ovulul sunt numite tumori cu celule germinative sau tumori embrionare. Cele mai raspandite sunt teratoamele chistice, numite si chisturi dermoide. Nu sunt canceroase, dezvoltandu-se foarte frecvent la femeile mai tinere. Pot contine orice fel de tesut organic, inclusiv par, dinti sau cartilagiu. Ovulul este, in fond, o celula pluripotenta, capabila sa reproduca orice celula a organismului; celulele embrionare disfunctionale pot produce, prin urmare, orice fel de tesut organic. Deoarece celulele embrionare bolnave nu sunt fecundate, dezvoltarea lor nu este declansata printr-un mecanism natural. Aceste tumori se diagnosticau prin radiografie si cautarea de tesut dentar in masa ovariana. 

    Cancerul ovarian se poate extinde si metastaza atat pe caile clasice hematogene si limfatice, cat si prin diseminare peritoneala sau pasaj transdiafragmatic.

    Diseminarea intraperitoneala reprezinta una din cele mai caracteristice cai de extindere a cancerului ovarian. O data ce au rupt capsula ovarului, celulele sunt preluate de lichidul peritoneal si se pot implanta ulterior oriunde in interiorul cavitatii abdominale, ducand la aparitia multiplelor metastaze. Cel mai adesea zonele predilecte de implantare sunt cele aflate pe traiectul fluxului lichidului peritoneal, acest fluid urmand o anume directie in cavitate, el necirculand haotic; ulterior, indiferent unde au ajuns, celulele vor da nastere unor alte tumori. In cazurile avansate, cancerul poate infiltra si ganglionii locoregionali. Metastazele abdominale sunt deosebit de periculoase deoarece pot influenta foarte mult sansele de vindecare ale pacientei.

    Simptomele induse de existenta lor afecteaza si scad semnificativ calitatea vietii si pot fi raspunzatoare de afectiuni renale, intestinale, hepatice. Datorita faptului ca nu exista o inchidere etansa intre cavitatea abdominala si cea toracica, riscul ca un cancer diseminat in peritoneu sa ajunga in torace este foarte crescut. Exista numeroase orificii prin care celulele neoplazice vehiculate prin fluidul peritoneal pot sa strabata diafragma si sa contamineze plamanii, mediastinul.  Ovarele pot fi locul initial de aparitie a cancerului insa pot sa fie si locuri in care metastazeaza alte neoplazii. Cele mai frecvente metastaze cu o astfel de localizare apartin cancerelor de san, colon, stomac, endometru.

    Factori de risc

    Cu toate ca nu sunt inca stabilite cauzele exacte, specialistii au reusit sa identifice o parte dintre factorii de risc care conduc la aparitia cancerului ovarian. Varsta (pacientele varstnice sunt mai frecvent diagnosticate in stadii avansate, varsta medie pentru toate stadiile este de 63 ani, inainte de 45 ani, leziunea maligna ovariana fiind relativ rara), antecedentele familial (femeile cu istoric familial pozitiv au un risc mai crescut de a dezvolta cancer ovarian la varste mai tinere, sub 40 de ani, ceea ce este totusi neobisnuit pentru epidemiologia acestui tip de cancer), ereditatea poate si ea sa influenteze riscul, fiind demonstrat  ca mutatiile genelor BRCA 1 si 2 se coreleaza in mod direct cu un risc mult crescut de aparitie a cancerelor mamare si ovariene. Riscul genetic se poate manifesta in 3 etape: cancer ovarian familialsindromul de cancer familial glanda mamara/ovarsindromul de cancer de colon nepolipos ereditar (sindromul Lynch II - grupeaza multiple adenocarcinoame precum si alte procese maligne gastrointestinale si genito-urinare. Un alt factor este infertilitateaterapia hormonala de substitutie (THS) - relatia intre cancerul ovarian si acest tip de tratament este controversata, lactatiamenstruatia precoce (sub 12 ani) si instalarea tardiva a menopauzei, sindromul ovarelor polichistice, expunerea la azbest, istoric personal de endometrioza si chisturi ovariene, fumatul si  dieta alimentara bogata in lactoza.

    Exista insa si factori protectori, cum ar fi contraceptia orala, care mimeaza sarcina prin suprimarea ovulatiei si prin reducerea secretiei gonadotrofinelor hipofizare. Utilizarea contraceptivelor orale reduce riscul cancerului ovarian. Alti factori protector sunt ovariectomia, histerectomia si sterilizarea.

    Simptome

    Cancerul ovarian se manifesta doar in putine cazuri printr-o stare generala alterata, prin aparitia modificarilor de tranzit intestinal, aparitia senzatiei de balonare, a flatulentei, senzatii de penitudine, eructatii, diminuarea apetitului. Alte simptome ale cancerului ovarian sunt: durere lombara sau abdomino-pelvina; hemoragii vaginale anormale, in special dupa menopauza; aparitia unei scurgeri si secretii vaginale mucoase sau mucosangvinolente; durere in timpul actului sexual (dispareunie); marirea in dimensiuni a abdomenului si chiar palparea unei formatiuni tumorale la acest nivel; dispnee (dispneea este o tulburare a respiratiei caracterizata prin modificarea ritmului si intensitatii miscarilor respiratorii); menstre neregulate; astenie;modificarea tranzitului intestinal, indiferent ca este vorba de constipatie sau diaree; modificarea frecventei mictiunilor, aparitia mictiunilor imperioase, a poliuriei; scadere neintentionala in greutate.

    ......................................................................................................................................................................................................................

    Cancer Penian

    Cancerul penian sau cancerul de penis este o forma rara de cancer. Este o afectiune in care celulele canceroase (maligne) se gasesc in pielea si in tesuturile penisului. Barbatii carora nu li s-a facut circumcizie la nastere ar putea avea un risc mai mare de a face ulterior cancer penian. In cazul in care exista tumefieri sau rani (bube), secretie lichidiana neobisnuita din penis (scurgere anormala) sau sangerare este bine sa fie facute mai multe investigatii medicale.

    Cancerul penian sau cancerul de penis este o forma rara de cancer. Este o afectiune in care celulele canceroase (maligne) se gasesc in pielea si in tesuturile penisului. Barbatii carora nu li s-a facut circumcizie la nastere ar putea avea un risc mai mare de a face ulterior cancer penian. In cazul in care exista tumefieri sau rani (bube), secretie lichidiana neobisnuita din penis (scurgere anormala) sau sangerare este bine sa fie facute mai multe investigatii medicale.

    In cazul in care sunt prezente simptome de cancer, medicul va examina penisul si va il palpa pentru a simti daca exista vreo tumefiere. Daca aspectul penisului nu este normal sau daca medicul simte la palpare o tumefiere, va fi prelevata o mica mostra de tesut de la nivelul penisului (procedeu denumit biopsie), care va fi apoi examinata la microscop pentru a se vedea daca sunt prezente celule canceroase. Sansele de vindecare si alegerea tratamentului depind de stadiul cancerului, daca acesta este localizat doar la nivelul penisului sau a diseminat si in alte locuri) si de starea generala de sanatate a pacientului. Odata ce a fost descoperit cancerul penian, vor fi efectuate mai multe teste pentru a se vedea daca celulele canceroase au diseminat de la nivelul penisului in alte regiuni ale corpului (stadializare).

    Pentru tratament se utilizeaza ca stadii pentru cancerul de penis:
    Stadiul I - celulele canceroase se gasesc numai la suprafata glandului (in capul penisului) si in preput (pielea nefixata care acopera capul penisului). 
    Stadiul II - celulele canceroase se gasesc in tesuturile profunde ale glandului si s-au raspandit de-a lungul axului penisului (in cilindrii alungiti, subtiri de tesut din interiorul penisului, ce contin tesut spongios si care se intind pentru a produce erectiile).
    Stadiul III - celulele canceroase se gasesc in penis si au diseminat in ganglionii limfatici aflati in vecinatate, in regiunea inghinala. (Ganglionii limfatici sunt structuri de mici dimensiuni, in forma de bob de fasole, care sunt raspaditi in intregul organism; ei produc si depoziteaza celulele care lupta impotriva infectiilor). 
    Stadiul IV - celulele canceroase se gasesc in intregul penis si in ganglionii limfatici din regiunea inghinala si/sau au diseminat in alte parti ale corpului.

    Stadializare
    T- Tumoarea primara
    Tis- carcinom in situ cuprinde printre altele maladia Bowen si eritroplazia Queyrat;
    Ta- carcinom verucos neinvaziv;
    T1- invazia structurilor conjunctive subepiteliale;
    T2- prinderea corpului spongios sau cavernos;
    T3- invazia uretrei si prostatei;
    T4- invazia altor structuri vecine.
    N- afectare ganglionara
    Nx- nu e posibila stadializarea
    N0- ganglionii regionali nu sunt invadati;
    N1- invazia unui ganglion inghinal superficial;
    N2 - mai multor ganglioni superficiali sau invazie bilaterala;
    N3 - invazia ganglionilor inghinali profunzi sau pelvini;
    M- Metastaze
    Mx - stadializarea nu poate fi facuta din lipsa de date
    M0 - fara metastaze;
    M+ metastaze urmata de organul afectat

    Diagnosticul diferential se face cu: sancrul luetic (serologie si evidentierea directa a Treponemei prin examinare in camp intunecat), sancroidul (produs de Haemophylus ducrei evidentiat prin culturi), boala Peyronie sau induratia plastica a corpilor cavernosi apare sub forma unor placi dure,  leucoplakia, condilomatoza Buschke- Lowenstein precum si alte afectiuni benigne sau precanceroase pot fi diferentiate doar prin examenul histopatologic. 

    Cancerul penian este reprezentat histologie, in cea mai mare parte din cazuri, de catre carcinoamele scuamoase spinocelulare (epidermoide). Leziunea apare in 60-70% din cazuri in santul balanic, in vecinatatea coroanei si se extinde atat spre gland cat si spre fata mucoasa a preputului. Initial apare un nodul dur, nedureros care progreseaza spre tumoarea vegetant-papilara ce se poate ulcera, capatand forma unei leziuni erodate, cu fund murdar si margini proeminente.
    Clinic se descriu 3 forme, ca frecventa: ulcerovegetanta, infiltratie pura, superficiala serpiginoasa.
    Tumoarea exofitica are un aspect rosu murdar, acoperit cu secretii, sangeranda. Preputul este rapid infiltrat, iar decalotarea este rapid imposibila, urina stagneaza, ceea ce mareste ulcerarea si infectarea tumorii, rezultand in final un fongus tumorai. Local se extinde spre corpii caver-nosi si uretra, generand tulburari de ecuare urinara.
    Adenopatia apare frecvent, initial cu sediul inghinal superficial si profund, fiind inflamatorie sau neoplazica. Inzia limfatica variaza intre 33% si 80%, fiind in functie de gradul de anaplazie celulara, volumul tumoral, infiltratia locala. Natura neoplazica a adenopatiei trebuie verificata histologic. In unele cazuri extensia limfatica depaseste statia inghinala realizand metastazarea ganglio-nara. Metastazele se realizeaza pe cale hemato-gena, rar si tardiv, frecventa lor variind intre 5-l0%, interesand plamanul, ficatul, sistemul nervos si mai rar tubul digestiv, pielea sau alte organe. Decesul acestor pacienti poate surveni prin intoxicatia septico-tumorala, anemia gra secundara sange-rarilor repetate sau extensiei loco-regionale. Diagnosticul paraclinic se bazeaza pe elementele de histopatologie in primul rand.
    Bilantul de extensie cuprinde: ecografia abdominala pelvina, urografia, tomografia computerizata, radiografia pulmonara, radiografii osoase, scintigrafia osoasa (in cazuri selectionate).

    Factori de risc:

    Tumorile peniene reprezinta un procent redus din totalul neoplasmelor in America de Nord si Europa (aproximativ 5 %) si mult mai ridicat in tarile subdezvoltate din Africa si America de Sud. Afecteaza in general barbati peste 40 de ani cu o conditie socio-economica precara. Printre factorii cauzali incriminati se numara: igiena locala defectuoasa, subnutritia, infectiile virale (papovavirusuri care la partenerele celor afectati produc de 7 ori mai frecvent cancer de col uterin), maladiile precanceroase cum ar fi eritroplazia Queyrat, boala Bowen, leucoplakia, condilomatoza Buschke-Lowenstein). Asadar profilaxia s-ar putea face indepartand majoritatea acestor factori:  fumatul, alcoolul sau alimentatia.

    Simptome:

    Simptomatologia progreseaza odata cu cancerul. La inceput apare o formatiune de dimensiuni mici, nedureroasa, care poate cel mult deranja din punct de vedere estetic. Ulterior se produce marirea de volum a glandului, aparitia disuriei si a unei supuratii pestilentiale, retentie de urina, hematurie. Evolutia naturala poate ajunge chiar pana la autoamputatii de penis de cauza inflamatorie sa tumorala. La inspectia medicala se observa leziunea care poate avea aspect ulcerativ, proliferativ, supurativ. Glandul este marit de volum si decalotarea este impiedicata prin fimoza. Palparea bilaterala a regiunii inghinale evidentiaza adenopatia multipla cu aspectul caracteristic de " closca cu pui". Ganglionii pot fi mobili sau nu si nedurerosi. Complicatiile posibile apar fie ca o consecinta a invaziei locale (care se poate suprainfecta), fie din cauza metastazelor. Cuprind supuratia locala, sindromul anemic, retentie de urina, fracturi osoase, insuficienta hepatica, sangerare. Supravietuirea la 5 ani variaza in functie de extensia ganglionara de la 90 % in cazul lipsei acesteia, la 50 % in cazul prinderii ganglionilor inghinali superficiali, la 20 % in cazul afectarii ganglionilor inghinali profunzi sau iliaci si este aproape de 0 in cazul prezentei metastazelor. 

    Tratament:

    In acest moment, se utilizeaza patru tipuri de tratament: chirurgical (inlaturarea cancerului prin operatie), radioterapie (foloseste raze x in doza mare sau alte raze cu energie inalta, pentru distrugerea celulelor canceroase si a se micsora dimensiunea tumorilor), chimioterapie (foloseste medicamente pentru a distruge celulele canceroase), terapie biologica (intareste sistemul imun pentru ca acesta sa lupte impotriva cancerului).

    1)Tratamentul chirurgical - este cel mai utilizat tratament in toate stadiile cancerului de penis. Chirurgul poate dori sa indeparteze cancerul folosind ca proceduri: excizie locala larga - indeparteaza numai cancerul si o oarecare portiune de tesut normal de ambele parti, microchirurgie - este o operatie care inlatura cancerul si cat mai putin tesut normal posibil, chirurgia cu laser, circumcizia - este o operatie in care se indeparteaza preputul, amputarea penisului - este o operatie in care se indeparteaza penisul; este cel mai frecvent folosit si cel mai eficient tratament al cancerului de penis, penectomia partiala se indeparteaza doar o parte din penis, penectomia totala se indeparteaza tot penisul. In timpul operatiei pot fi scosi si ganglionii limfatici din regiunea inghinala.
    2) Radioterapia - foloseste raze x sau alte raze cu energie inalta pentru a distruge celulele canceroase si pentru a se scadea dimensiunea tumorii. Iradierea se poate face cu ajutorul unui dispozitiv aflat in afara corpului (iradiere externa) sau prin montarea de materiale radioactive, aflate in interiorul unor tuburi subtiri de plastic, in zonele in care se gasesc celulele canceroase (iradiere interna). Radioterapia poate fi folosita singura sau dupa interventia chirurgicala.
    3) Chimioterapia - foloseste medicamente care distrug celulele canceroase. Crema cu fluorouracil (un medicament chimioterapic care se aplica pe pielea penisului) este folosita in cazul cancerelor de penis localizate pe suprafete foarte mici. 
    4) Terapia biologica- terapia biologica ajuta organismul sa lupte impotriva cancerului, folosind materiale produse de organism sau fabricate in laborator, pentru a intari in mod direct sau a restabili mecanismele de aparare naturale ale organismului impotriva bolii. Tratamentul biologic este uneori denumit terapia de modificare a raspunsului biologic.
    5) Tratament in functie de stadiu - tratamentul cancerului de penis depinde,de stadiul bolii, de tipul bolii si de varsta pacientului si de starea sa generala de sanatate. Nu toti pacientii pot fi vindecati cu terapia standard si unele tratamente standard pot avea mai multe efecte secundare.

    ......................................................................................................................................................................................................................

    Cancer Pulmonar

    Cancerul pulmonar este cea mai frecventa dintre toate formele de cancer, avand o foarte mare rata a mortalitatii. Cancerul pulmonar ocupa primul loc ca numar de decese in cazul barbatilor, iar la femei locul al doilea, dupa cancerul de san. Pe plan mondial, cancerul pulmonar se detaseaza de toate neoplaziile printr-un loc fruntas in ceea ce priveste incidenta si mortalitatea. Are o rata mica - doar 15% - de supravietuire la cinci ani de la depistare, pentru ca, de obicei, este descoperit in stadii tardive, cand de foarte multe ori a produs metastaze.

    Cancerul pulmonar este cea mai frecventa dintre toate formele de cancer, avand o foarte mare rata a mortalitatii. Cancerul pulmonar ocupa primul loc ca numar de decese in cazul barbatilor, iar la femei locul al doilea, dupa cancerul de san. Pe plan mondial, cancerul pulmonar se detaseaza de toate neoplaziile printr-un loc fruntas in ceea ce priveste incidenta si mortalitatea. Are o rata mica - doar 15% - de supravietuire la cinci ani de la depistare, pentru ca, de obicei, este descoperit in stadii tardive, cand de foarte multe ori a produs metastaze.

    Cancerul pulmonar are un grad foarte mare de invazivitate. In primul rand pentru ca in plamani exista o vascularizatie sangvina si limfatica foarte puternica, ceea ce permite celu lelor canceroase sa migreze catre organele invecinate inca din stadiile incipiente. Diseminarea celulelor canceroase poarta denumirea de metastaza. Desi poate disemina catre orice organ in general metastazele cancerului pulmonar se localizeaza la nivelul ganglionilor limfatici invecinati, glandelor suprarenale,ficatului, creierului si al oaselor.

    Exista doua tipuri de cancer pulmonar. - cancerul pulmonar cu celule mici, fiind cea mai agresiva forma, intrucat disemineaza in organe invecinate foarte rapid si cancer pulmonarul cu celule non-mici, cea mai comuna forma de cancer pulmonar. Acesta include trei subcategorii: adenocarcinomul, carcinomul epidermoid (sau carcinomul cu celule scuamoase) si carcinomul cu celule mari nediferentiate.  Cancerul pulmonar cu celule mici este de 3 tipuri: carcinoame cu celule mici, carcinoame cu celule mixte mici si mari si carcinoame cu celule mici combinate. 

    Cancerul pulmonar nu beneficiaza de un sistem de screening, ca alte tumori maligne (de colon, san, col uterin). Cancerul pulmonar definit de reproducerea necontrolata a unor celule anormale, in interiorul plamanilor, este o forma de cancer destul de agresiva si rapid evolutiva. Celulele anormale, numite celule canceroase, se grupeaza formand ciorchine sau excrescente numite tumora.

    Daca celulele canceroase se inmultesc in plaman, excrescenta formata se numeste tumora pulmonara primaraDaca celulele canceroase se separa si trec in sange sau in circulatia limfatica, se pot fixa si creste in alte zone ale corpului, generand o tumora secundara sau metastaza.

    In Romania sunt diagnosticate anual peste 10.000 de cazuri noi si se estimeaza ca in orice moment o treime din pacientii oncologi sufera sau dezvolta aceasta forma de boala. Fiecare provine din diferite tipuri de celule anormale.
    1. Cancerul epidermoid: este cel mai frecvent, etiologie: fumatul, forma proximala cu stenoza bronsica, este cea mai frecventa (80%), formele distale sunt mult mai asimptomatice, timpul mediu de dublare - 4luni
    2. Adenocarcinomul: 20% din cazuri, fie adenocarcinomul bronhogen, fie cancerul bronhoalveolar (independent de tutun)
    3. Epiteliomul anaplazic: 10% pana la 25% din cazuri, timp de dublare rapid: 1 luna, se dezvolta pornind de la sistemul APUD, are prognosticul cel mai prost.

    Alte tipuri mai rare: carcinoamele bronsice, carcinoamele adenochistice, sarcoamele pulmonare

    Factori de risc

    Principalul factor de risc in declansarea cancerului de plamani este tutunul. Se apreciaza ca o patrime dintre fumatorii inraiti sunt ucisi inainte de vreme de tutun, viata fiindu-le scurtata cu aproximativ 10-15 ani. La fumatorii inveterati apar modificari in structura histologica a mucoasei bronhice, care conduc la leziuni socotite stari precanceroase, modificari care pot fi reversibile la cei ce au abandonat fumatul de cel putin 5 ani.

    Exista insa si alti factori incriminati in aparitia cancerului bronho-pulmonar. Factorii de mediu, dintre care fumatul si pulberile din atmosfera pot fi facute responsabile pentru o parte din cazurile de imbolnavire, radiatiile ionizante si unele substante chimice din industrie. Concluzia este ca nici un poluant din mediu, aer, apa, sol sau alimente nu are un efect cancerigen atat de crescut ca tutunul. Factori etiologici ca agentii virali, genetici, imunitari, hormonali sunt demonstrati, dar nu au o pondere ridicata printre factorii de risc.

    O alta categorie expusa la cancer pulmonar sunt si nefumatorii care lucreaza in constructii, cu azbest. Din studii a reiesit ca inhalarea in cantitati mari a fibrelor de azbest este asociata cu aparitia cancerului pulmonar. In plus, expunerea la gazul de esapament al masinilor, la produse petroliere, la arsenic si la substantele emanate in aer de constructiile industriale creste probabilitatea de a face cancer pulmonar. De altfel, specialistii estimeaza ca pana la 2.000 din decesele anuale de cancer la plamani pot fi puse pe seama inhalarii aerului poluat. Specialistii afirma ca peste 80 la suta din cazurile de cancer bronhopulmonar se depisteaza tarziu, motiv pentru care sansele ca tratamentul sa fie eficient sunt reduse drastic.

     Simptome

    Se stie ca simptomul  cel   mai   frecvent este tusea. Aceasta este, din pacate, total neglijata, fiind pusa pe bronsitei tabagice sau a bronsitei lezionale pentru cei care au renuntat la timp relativ scurt fumatul. Expectoratia hemoptoica (cu sange) este, de asemenea, un simptom relevant. Daca pacientul prezinta acest tip de simptom trebuie supus urgent unei investigatii medicale. 

    Tusea si hemoptizia (pierderi de sange prin caile respiratorii) sunt prezente in 56% din cazuri, asocierea dispneei (respiratia dificila), care apare la 11% din pacienti, trebuie corelata cu tusea si cu sputa hemoptoica. Diagnosticul este uneori intarziat prin atribuirea dispneei unor tulburari cardiace frecvent prezente la marii fumatori. Un alt simptom ingrijorator in cazul cancerului pulmonar sunt durerile toracice Pierderea in greutate si starea de astenie pot fi semne generale care conduc la ideea unei eventuale boli pulmonare canceroase. Uneori, semnele clinice sunt manifestate prin sindroame paraneoplazice: sindromul Cushing, miopatia Eaton-Lambert care pot fi recunoscute numai de medic. In alte situatii, hipertrofierea unor grupe de limfoganglioni sau a unor noduli subcutanati, permit biopsia si precizarea histo-patologica a originii metastazelor, inainte de a se fi precizat existenta tumorii primare.

    Exista si alte simptome uneori asociate cu raspandirea bolii: durerile de cap fervent, slabiciunea, amorteala in picioare, incetosarea privirii, dureri de oase, de exemplu coaste, picioare, brate, icter (ingalbenirea pielii si a mucoaselor), excrescente pe piele.

    ......................................................................................................................................................................................................................

    Cancer Tiroidian (cancer de tiroida)

    Cancerul de tiroida este o forma rara de cancer si apare atunci cand incep sa se dezvolte celule anormale la nivelul glandei tiroide, de forma de fluture si care este localizata in partea anterioara a gatului. Cancerul tiroidian se prezinta ca un nodul solitar dominant care poate fi simtit la palpare sau chiar poate fi observat ca o umflatura la gat. Glanda tiroida produce hormoni care regleaza modul de utilizare al energiei si ajuta corpul sa functioneze normal. Majoritatea cazurilor evolueaza bine. deoarece cancerul tiroidian se detecteaza timpuriu si se trateaza eficient.

    Cancerul de tiroida este o forma rara de cancer si apare atunci cand incep sa se dezvolte celule anormale la nivelul glandei tiroide, de forma de fluture si care este localizata in partea anterioara a gatului. Cancerul tiroidian se prezinta ca un nodul solitar dominant care poate fi simtit la palpare sau chiar poate fi observat ca o umflatura la gat. Glanda tiroida produce hormoni care regleaza modul de utilizare al energiei si ajuta corpul sa functioneze normal. Majoritatea cazurilor evolueaza bine. deoarece cancerul tiroidian se detecteaza timpuriu si se trateaza eficient.

    Tiroida se afla la baza gatului are doi lobi, unul drept si unul stang. Glanda tiroida produce hormoni care ajuta organismul sa functioneze normal.

    Nodulii tiroidieni pot fi simpli sau multipli. O glanda tiroida care are noduli multipli - gusa multinodulara, daca nodulul este plin cu lichid sau sange - chist tiroidian, nodulul produce hormoni tiroidieni la intamplare - fara legatura cu necesitatile organismului - nodulul autonom. Acest tip de noduli poate cauza semne si simptome ca acelea care sunt prezente in cazul excesului de hormoni tiroidieni - hipertiroidia. Ocazional se pot produce prea putini hormoni - hipotiroidie. Acest lucru se intalneste atunci cand hipotiroidia apare din cauza tiroiditei Hashimoto, o boala inflamatorie, autoimuna a glandei tiroide.

    Cel mai intalnit tip de noduli tiroidieni simpli, necancerosi, sunt nodulii coloidali sau adenoame foliculare, doar cateva tipuri de noduli sunt cancerosi.

    Nodulii cancerosi sunt clasificati dupa tipul de celula maligna pe care il contin. Aceste tipuri de celule sunt: papilare, foliculare, medulare sau celule prost diferentiate (anaplaste). Cancerul tiroiodian al celulelor, nodulii tiroidieni pot contine limfoame, in acest caz fiind prezent un cancer al sistemului imunitar. Cancerul localizat in alte parti, ca de exemplu la sani sau la rinichi se poate de asemenea exinde la glanda tiroida (metastaza). Desi majoritatea nodulilor tiroidieni sunt benigni (necancerosi) aproximativ 10% din ei contin celule canceroase.

    Nodulii tiroidieni cresc odata cu varsta si apar la aproape 10% din populatia adulta. 95% dintre nodulii solitari sunt benigni si deci doar 5% dintre noduli sunt maligni. Tipuri comune de noduli tiroidieni benigni sunt: adenoamele (cresterea excesiva a tesutului "normal" tiroidian), chisturile tiroidiene si tiroidita Hashimoto.

    Tipuri neobisnuite de noduli tiroidieni apar in cazul tiroiditei sub-acute, tiroiditei nedureroase, agenezia unilaterala a unui lob. Din procentul de 5% de noduli cancerosi, 60% sunt carcinoame papilare, 12% sunt carcinoame foliculare - iar 6% sunt varianta foliculara a carcinomului papilar. Aceste tipuri diferentiate de cancer sunt vindecabile dar trebuie descoperite in stadii incipente ale bolii.  Pentru noduli se fac cateva recomandari simple: masurarea nivelului TSH (Thyroid-stimulating hormone)- cantitatea hormonului de stimulare tiroidiana (TSH) din sange. De asemenea, se indica realizarea unei ecografii si o citopunctie (prelevarea catorva celule din leziune), care confirma sau infirma prezenta de celule canceroase. Respectarea acestui protocol ar trebui sa conduca, in final, la evitarea interventiilor inutile, scumpe si uneori periculoase. 

    Factori de risc:
    Cauza exacta de aparitie a nodulilor tiroidieni nu este cunoscuta, insa s-a constatat ca expunerea la radiatii din mediu sau iradierea terapeutica a capului, gatului sau toracelui (mai ales in copilarie) creste riscul de noduli tiroidieni. Nodulii tiroidieni se transmit genetic, iar daca se asociaza cu o alta problema a glandei tiroide (ex. gusa) riscul dezvoltarii nodulilor este mai mare.

    Cancerul tiroidian poate da o varietate de simptome printre care: tumefiere sau crestere in volum a gatului, cel mai comun simptom, durere a gatului sau uneori a urechilor, dificultate la inghitire, dificultate la respiratie sau wheezing - raguseala in lipsa unei raceli, tuse continua fara prezenta racelii. Unele persoane ar putea fi total asimptomatice. Doctorul poate detecta la acestia o tumefiere sau un nodul la nivelul gatului, la examenul fizic general.

    Alte cauze care determina aparitia cancerului de tiroida:

    1 Deficitul de iod. La nivel mondial este principala cauza de aparitie a nodulilor, in Romania, aproximativ o treime din teritoriul tarii fiind zona cu deficit moderat de iod. Tiroida se mareste adaptativ, pentru a incerca sa produca hormoni in cantitate normala in conditiile in care iodul, care este o componenta esentiala a acestora, este deficitar. Initial aceasta marire este difuza (fara noduli), ulterior, de obicei in ani, aparand si nodulii. Solutia este, teoretic, simpla: completarea iodului prin sare sau alte alimente imbogatite cu acest element. Important este ca administrarea iodului are efect doar daca se face inaintea aparitiei nodulilor tiroidieni. Daca un pacient cu gusa polinodulara primeste iod in cantitate mare exista riscul declansarii hipertiroidiei.
    2 Iradierea terapeutica, la nivelul gatului: folosita in tratamentul unor boli (tumori, limfoame) sau accidental, cum a fost cazul exploziei nucleare (Cernobil-1986). Iradierea creste riscul atat a nodulilor benigni cat si a cancerelor tiroidiene, mai ales daca expunerea la radiatii se petrece in copilarie.
    3 Ereditatea. Riscul de gusa nodulara este mai mare la o persoana care are rude de sange (in special de gradul I) care sunt afectate de aceasta boala. Ereditatea este implicata si in cazuri rare de cancer tiroidian (carcinom tiroidian medular), cand exista un defect mostenit genetic care conduce la aparitia tumorii maligne la descendenti. Important: marea majoritate a cancerelor de tiroida nu au componenta ereditara si nu exista un risc crescut la urmasi.
    4 Fumatul. Sub influenta nicotinei si substantelor toxice din tutun, tiroida se umfla. Gusa este mai mare in cazul femeilor cu carenta de iod. Mai mult, fumatul in timpul sarcinii dubleaza riscul tulburarilor tiroidiene dupa nastere si afecteaza fatul, care a fumat pasiv. Solutia: limitarea numarului de tigari fumate zilnic sau chiar renuntarea la viciu.

    Hipertiroidismul se manifesta prin gusa multinodulara toxica, boala Graves-Basedow si prin adenomul toxic. Aceste afectiuni sunt caracterizate prin nervozitate, anxietate, intoleranta in privinta temperaturilor ridicate, ochi bulbucati si ritm cardiac accelerat. Pielea suferinzilor de hipertiroidie este fina si calda la atingere, de culoare roza. Desi se hranesc frecvent si cu cantitati apreciabile, persoanele cu hipertiroidie pierd vizibil in greutate si sufera de diaree. Excesul de hormoni tiroidieni provoaca repezeala pronuntata a miscarilor iar in cazul femeilor sunt frecvente amenoreele si menstruatiile neregulate. 

    Hipotiroidismul are urmatoarele simptome: somnolenta, depresie, senzatie de "gauri in memorie", toleranta scazuta la frig, ritm cardiac scazut si edeme periorbitare, pielea galbena, uscata, rece si aspra la atingere, parul pare sa cada inexplicabil si vocea este ragusita, crampe musculare, constipatie, miscari lente, crestere in greutate, menstruatii neregulate si inferitilitate. Ambele tipuri de afectiuni pot fi asociate cu cresterea in dimensiuni a glandei si aparitia "gusei" (fie ea nodulara sau difuza). Gusa endemica apare la populatia din zonele in care deficitul de iod este pronuntat (Romania, Ucraina, Rusia, Germania, Turcia, Spania, etc.). Hipotiroidismul este de 5 ori mai frecvent la femei decat la barbati.

    Functionarea tiroidei este afectata de toate schimbarile care apar pe parcursul maturizarii organismului unei femei, in perioada de graviditate si in cea de menopauza. Carenta de iod se agraveaza in timpul sarcinii cand necesitatile organismului sunt mai mari. Daca in timpul sarcinii si a perioadei de alaptare mama sufera de carenta de iod dezvoltarea creierului copilului va fi afectata (consecinta clinica este retardarea). Copilul se poate naste cu hipotiroidie, anomalii congenitale, greutate mica si risc crescut de morbiditate. La adolescenti deficitul de iod poate duce la surdomititate, nanism, etc. O femeie insarcinata diagnosticata cu hipotiroidism se poate confrunta cu nastere prematura, moartea fatului, hipertensiune, dezliprea placentei cu hemoragie, anemii, disfunctii cardiace si hemoragii masive dupa nastere. 

    Simptome:
    Majoritatea nodulilor tiroidieni nu provoaca semne de boala. Ei sunt descoperiti adesea la un examen de rutina sau la investigatii (precum tomografia computerizata sau ecografia). Daca nodulul tiroidian este mare, el poate fi palpat sau se poate observa o crestere in volum a gatului. In cazuri rare bolnavul poate resimti durere sau o senzatie de plenitudine la nivelul gatului si dificultate la inghitire si la respirat (cand nodulii preseaza traheea sau esofagul). La acestea se pot adauga stari de nervozitate, cresterea ritmului batailor inimii, transpiratii, exoftalmie (iesirea ochilor din orbite) sau scadere in greutate desi pofta de mancare se mentine (deoarece grasimile sunt arse mai intens). Poate aparea hiperglicemia pentru ca glucidele se metabolizeaza mai greu, putandu-se ajunge la diabet zaharat. In plus mai pot aparea si alte semne specifice dereglarilor hormonilor tiroidieni, precum astenia, depresia, problemele de memorie sau senzatiile de frig.

    Terapia cancerului tiroidian poate include:  chirurgia de indepartare a portiunii din glanda tiroida care contine tumora(indepartarea unui lob se numeste lobectomie), iodul radioactiv, utilizat postchirurgical pentru distrugerea tesutului tiroidian restant (odata ce tiroida va fi indepartata chirurgical va fi nevoie de o perioada de asteptare, de cateva saptamani, inaintea terapiei cu iod radioactiv). In timpul perioadei de asteptare pot apare simptome de hipotiroidism ca fatigabilitatea, slabiciunea, cresterea in   greutate, depresia, probleme de memorie sau constipatia. Depletia organismului face terapia cu iod radioactiv mai eficienta deoarece celulele corpului vor fi avide de iod. Terapia de supresie a hormonului tiroidostimulator, care se utilizeaza in cazul pacientilor care nu pot fi supusi interventiei chirurgicale. Terapia de supresie reduce hormonul tiroidostimulator in organism, putand preveni cresterea oricaror celule restante.

    Cancerul de tiroida recurent are ca tratament: chirurgia, terapia cu iod radioactive, chimioterapie (medicamente precum doxorubicina si cisplatinul care pot fi utilizate in anumite tipuri de cancere tiroidiene recurente), radioterapia gatului (rareori).

    Examinarea tiroidiana: Fiecare persoana poate sa isi faca singura acasa o mica examinare tiroidiana, avand nevoie doar de o oglinda si de putina apa. Va prezentam mai jos cativa pasi care v-ar putea ajuta in determinarea descoperii unor eventuali noduli tiroidieni.

    Primul pas - Se recomanda folosirea unei oglizi fixe sau mobile, care trebuie tinuta in apropierea fetei. Persoana care face acest test trebuie sa vada foarte clar zona gatului, cuprinsa intre marul lui Adam si clavicula. Aceasta este zona unde este localizata glanda tiroida.
    Pasul al doilea - Capul trebuie lasat usor pe spate, astfel incat barbia sa fie orientata in sus. Persoana care face acest test trebuie sa poata vedea in continuare zona cuprinsa intre marul lui Adam si clavicula.
    Pasul al treilea - Beti putina apa. In timp ce inghititi, priviti cu atentie zona mentionata. Cautati orice vi se pare neobisnuit, precum un nod sau o umflatura (dar nu marul lui Adam, deoarece oricum trebuie sa priviti mai jos de el). Acest pas poate fi repetat de cateva ori, pentru a va asigura ca nu va scapa nimic.
    Pasul al patrulea - Mai beti putina apa, dar de aceasta data, in timp ce inghititi, palpati zona dintre marul lui Adam si clavicula. Dupa ce ati inghitit, continuati sa palpati usor aceasta zona din partea de jos a gatului dumneavoastra, pentru a vedea daca exista noduri sau umflaturi.
    Pasul al cincilea - Daca totul vi se pare normal, testul a luat sfarsit. In orice caz, daca ati remarcat o portiune inflamata, un nod sau o umflatura in jurul glandei tiroide, consultati imediat un medic.
    S-ar putea sa nu fie nimic grav, dar aceste simptome pot sa indice o mica afectiune a glandei tiroide sau chiar cancer tiroidian. Doctorul va putea sa stabileasca un diagnostic si sa va recomande imediat tratamentul necesar.

    ......................................................................................................................................................................................................................

    Cancer Bucal 

    Cancerul bucal apare la nivelul buzelor, in special la cea inferioara, in interiorul gurii, pe partea posterioara a faringelui, la nivelul amigdalelor sau al glandelor salivare. Cancerul bucal este intalnit mai des in randul barbatilor decat al femeilor si in special dupa varsta de 40 de ani si este a opta tumora maligna intalnita ca frecventa. Cele mai frecvente cazuri de cancer sunt intalnite la nivelul limbii, buzelor si obrazului.

    Cancerul bucal apare la nivelul buzelor, in special la cea inferioara, in interiorul gurii, pe partea posterioara a faringelui, la nivelul amigdalelor sau al glandelor salivare. Cancerul bucal este intalnit mai des in randul barbatilor decat al femeilor si in special dupa varsta de 40 de ani si este a opta tumora maligna intalnita ca frecventa.

    Cele mai frecvente cazuri de cancer sunt intalnite la nivelul limbii, buzelor si obrazului.

    1 Cancerul de buza- este foarte vizibil, apare sub forma unui nodul in grosimea buzei sau a unei mici ulceratii nedureroase. Adenopatia (ganglionii mariti de volum) este intodeauna prezenta, iar starea generala nu este afectata decat in stadiile tardive. De multe ori, cancerul de buza este confundat cu un herpes.
    2 Cancerul de limba- printre semne distingem pete rosii sau albe pe gingie si respiratie urat mirositoare. Pacientii mai pot acuza dureri ale limbii, greutate la inghitire, sangerari spontane din sinusuri, dureri in ureche, limitari ale miscarilor limbii. Este mai des intalnit la barbati, cu un debut perfid sub forma de ulceratie, nodul sau o proliferare conopidiforma.
    3 Cancerul de obraz - in etiologia lui sunt incriminate si traumatismele mecanice produse de dinti, resturi radiculare, lucrari dentare prost realizate, igiena bucala defectuoasa, iar pentru tegumentele obrazului este incriminata expunerea indelungata la soare. Diagnosticul nu poate fi pus decat de medicul dentist pe baza examenului clinic si de laborator.

    In ultimul timp, incidenta de cancer al cavitatii bucale a inregistrat o rata crescatoare, una din cause ar fi neglijarea vizitelor la medicul stomatolog, dar si un nivel scazut de educatie sanitara. Conform unui studiu, romanii folosesc de aproape cinci ori mai putina pasta de dinti decat ar fi corect si doar 5 la suta dintre ei folosesc ata dentara. De asemenea, in studiu se mai arata ca romanii isi schimba periuta de dinti la 2-3 ani si nu o data la trei luni. Dezvoltarea cancerului este un proces biologic complex care nu este cunoscut.

    Cancerul cavitatii bucale -la debut este o boala foarte putin marcata: senzatii de arsura fugace, mici sangerari. Tumora se dezvolta sub forma unei ulceratii a mucoasei sau a unei inmuguriri insotita de sangerari. Atunci cand se afla pe limba, ea poate face deglutitia si fonatia dificile. In sfarsit, intr-un stadiu mai avansat al cancerului, durerea devine importanta.

    Pasii care trebuie facuti pentru a preveni cancerul bucal. Fiecare persoana trebuie sa-ti ingrijeaza dantura printr-o igiena dentara sanatoasa, evitarea muscaturilor de obraz involuntare, controlul periodic al limbii si gurii, tratamentul cariilor, o dieta sanatoasa si o expunere redusa la soare.

    Exista mai multe forme clinice:Cancerul planseului anterior care este cel mai des intalnit, cancerul planseului posterior, cancerul santului pelvilungual, cancerul comisurii intermaxilare

    Diagnostic al cancerului planseului anterior:

    De obicei este descoperit intamplator in cadrul unui examen al cavitatii bucale. In alte cazuri este suspectat din cauza urmatoarelor semne: intepaturi sau senzatie de arsura la inghitirea alimentelor acide si condimentelor sau a bauturilor alcoolizate, jena la masticatie, senzatie de corp strain

    Examen clinic:

    Leziunea poate fi de tip ulcerovegetant, ulceroinfiltrativ, burjonat sau ulcerativa neregulata. Palparea are ca scop doua caracteristici importante: induratia care depaseste limitele vizibile ale leziunii, tendinta la hemoragie

    Tratament: chirurgical, curieterapia cu fire de Iridium, cobaltoterapia, asocierea curieterapie, chimioterapia.

    Factori de risc

    Principalul factor de risc care duce la aparitia cancerului bucal este fumatul. 90 la suta dintre cei diagnosticati cu cancer bucal sunt fumatori. O alta cauza este alcoolul, expunerea prelungita la soare, iritatiile din cavitatea bucala, lipsa igienei orale. Fumatul, bautul si alimentatia deficitara, din care lipsesc fructele si legumele, dubleaza incidenta cazurilor de cancer al gurii in cazul persoanelor tinere. In privinta factorilor alimentari, este cunoscut faptul ca un deficit cronic de fier si vitaminozele A sunt frecvent intalnite la bolnavii cu cancer oral. Deficitul cronic de fier se asociaza cu un epiteliu subtire, de tip atrofic si vulnerabil la actiunea factorilor carcinogenetici. Hipovitaminoza A, in etiologia cancerului planseului bucal, ar putea fi legata de rolul acestei vitamine in mentinerea in limite normale a structurii si functiilor epiteliului pavimentos stratificat. Deficitul complexului vitaminic B este implicat in aparitia modificarilor degenerative ale mucoasei orale, efect care creste susceptibilitatea epiteliului la actiunea locala a factorilor carcinogeni. Agentii infectiosi sunt considerati potentiali factori de risc, implicati in etiologia cancerului de planseu bucal. Potrivit unor studii publicate in USA, incidenta cancerului oral, datorat unor virusuri (virusuri transmise cel mai frecvent printr-un act sexual oral), a crescut brusc in ultimii 30 de ani.

    Simptome

    Pentru cei mai multi dintre oameni, simptomele apar treptat, in timp, pe masura ce celulele canceroase se dezvolta. Printre primele simptome ale cancerului bucal se numara durerea persistent in gura dar nu disparee, o plaga care nu se vindeca si care sangreaza usor, umflarea sau ingrosarea limbii, petele albe sau rosii pe gingie. Simptomele care apar mai tarziu sunt dificultatile la muscat, probleme in miscarea limbii, pierderea dintilor, amortirea limbii, pierderea in greutate.

    Factori alimentari si nutritionali:

    Este recomandata o dieta saraca in grasimi si bogata in fructe si legume, inclusiv rosii, cu un consum mic de alcool sau chiar deloc. Acizii grasi omega-3 din peste, ciupercile sau varza de Bruxelles protejeaza adesea de cancerul bucal. Alimentele care contin fibre,soia sau alte legume pot reduce riscul. Carenta de vitamine a fost asociata cu cancerul bucal.Multe studii au demonstrat ca spirulina inhiba dezvoltarea tumorilor orale.